John Bell (politician din Tennessee)
| John Bell | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Tennessee, SUA |
| Decedat | (73 de ani)[2] Tennessee, SUA |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | politician avocat |
| Locul desfășurării activității | Washington, D.C. |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| Senator al Statelor Unite ale Americii | |
| În funcție – [1] | |
| Precedat de | Spencer Jarnagin[*] |
| Succedat de | Alfred O. P. Nicholson[*] |
| Circumscripția | Tennessee Class 2 senate seat[*] |
| Legislatură | |
| Grup parlamentar | 3 grupuri parlamentare |
| Al 16-lea secretar de război al Statelor Unite ale Americii | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Joel Roberts Poinsett[*] |
| Succedat de | John C. Spencer[*] |
| Al 12-lea președinte al Camerei Reprezentanților a SUA | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Andrew Stevenson[*] |
| Succedat de | James Knox Polk |
| Al 7-lea Congressman în Camera Reprezentanților a SUA[*] | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Sam Houston |
| Succedat de | Robert L. Caruthers[*] |
| Membru al Camerei Reprezentanților statului Tennessee | |
| Membru al Senatului Statului Tennessee | |
| Partid politic | Partidul Democrat-Republican D Partidul Whig |
| Alma mater | University of Nashville[*] Cumberland University[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
John Bell (n. , Tennessee, SUA – d. , Tennessee, SUA) a fost un politician, avocat, și moșier(d) american. Unul din cei mai proeminenți politicieni antebelici(d) din Tennessee,[3] el a servit în Camera Reprezentanților între 1827 și 1841, și în Senat între 1847 și 1859. A fost speaker al Camerei(d) pentru Congresul al 23-lea(d) (1834-1835), și pentru scurt timp a servit ca secretar de război în timpul administrației lui William Henry Harrison (1841). În 1860, a candidat la președinție din partea Partidului Uniunea Constituțională(d), un partid minor care avea o poziție neutră față de problema sclaviei.[3]
Inițial, aliat al lui Andrew Jackson, Bell s-a întors împotriva lui Jackson pe la jumătatea anilor 1830 și s-a aliniat cu Partidul Whig, schimbare care i-a adus porecla de „Marele Apostat”.[4][5] S-a luptat constant cu aliații lui Jackson, și anume cu James K. Polk, pe teme cum ar fi banca națională(d) și alocarea clientelară a posturilor bugetare(d). După moartea lui Hugh Lawson White(d) în 1840, Bell a devenit un lider recunoscut al Whig-ilor din Tennessee.[3]
Deși era stăpân de sclavi, Bell era unul dintre puținii politicienii din Sud care s-au opus extinderii sclaviei în anii 1850, și a militat energic împotriva secesiunii în anii dinaintea Războiului Civil American.[3] În campania lui prezidențială din 1860, a susținut că secesiunea este inutilă din moment ce Constituția protejează sclavia, argument care a rezonat cu alegătorii din statele de frontieră, ceea ce l-a ajutat să obțină voturi electorale din Tennessee, Kentucky și Virginia. După bătălia de la Fort Sumter din aprilie 1861, Bell a abandonat cauza Uniunii și a sprijinit Confederația,[3] dar s-a retras din viața politică după secesiunea statului Tennessee și a mai trăit doar până în 1869.
Note
modificare- ^ Biographical Directory of the United States Congress, accesat în
- ^ John Bell, Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d e Jonathan Atkins, "John Bell," Tennessee Enciclopedie de Istorie și Cultură, 2009. Accesat La: 10 octombrie 2012.
- ^ Corespondență de James K. Polk, de James Knox Polk, Volumul 6 (1842-1843), pagina 17
- ^ Politice Lincoln: O Enciclopedie, de Paul Finkelman și Martin J. Hershock, 2008, pagina 52