John Bell (politician din Tennessee)
John Bell (n. , Tennessee, SUA – d. , Tennessee, SUA) a fost un politician, avocat, și moșier(d) american. Unul din cei mai proeminenți politicieni antebelici(d) din Tennessee,[3] el a servit în Camera Reprezentanților între 1827 și 1841, și în Senat între 1847 și 1859. A fost speaker al Camerei(d) pentru Congresul al 23-lea(d) (1834-1835), și pentru scurt timp a servit ca secretar de război în timpul administrației lui William Henry Harrison (1841). În 1860, a candidat la președinție din partea Partidului Uniunea Constituțională(d), un partid minor care avea o poziție neutră față de problema sclaviei.[3]
Inițial, aliat al lui Andrew Jackson, Bell s-a întors împotriva lui Jackson pe la jumătatea anilor 1830 și s-a aliniat cu Partidul Whig, schimbare care i-a adus porecla de „Marele Apostat”.[4][5] S-a luptat constant cu aliații lui Jackson, și anume cu James K. Polk, pe teme cum ar fi banca națională(d) și alocarea clientelară a posturilor bugetare(d). După moartea lui Hugh Lawson White(d) în 1840, Bell a devenit un lider recunoscut al Whig-ilor din Tennessee.[3]
Deși era stăpân de sclavi, Bell era unul dintre puținii politicienii din Sud care s-au opus extinderii sclaviei în anii 1850, și a militat energic împotriva secesiunii în anii dinaintea Războiului Civil American.[3] În campania lui prezidențială din 1860, a susținut că secesiunea este inutilă din moment ce Constituția protejează sclavia, argument care a rezonat cu alegătorii din statele de frontieră, ceea ce l-a ajutat să obțină voturi electorale din Tennessee, Kentucky și Virginia. După bătălia de la Fort Sumter din aprilie 1861, Bell a abandonat cauza Uniunii și a sprijinit Confederația,[3] dar s-a retras din viața politică după secesiunea statului Tennessee și a mai trăit doar până în 1869.
Note modificare
- ^ a b c d e f Biographical Directory of the United States Congress, accesat în
- ^ a b John Bell, Find a Grave, accesat în
- ^ a b c d e Jonathan Atkins, "John Bell," Tennessee Enciclopedie de Istorie și Cultură, 2009. Accesat La: 10 octombrie 2012.
- ^ Corespondență de James K. Polk, de James Knox Polk, Volumul 6 (1842-1843), pagina 17
- ^ Politice Lincoln: O Enciclopedie, de Paul Finkelman și Martin J. Hershock, 2008, pagina 52