Jonathan, fiul urșilor

film din 1993 regizat de Enzo G. Castellari
(Redirecționat de la Jonathan of the Bears)
Jonathan, fiul urșilor
Rating
Titlu originalJonathan degli orsi
Genwestern spaghetti  Modificați la Wikidata
RegizorEnzo G. Castellari[1]  Modificați la Wikidata
ScenaristEnzo G. Castellari
Lorenzo De Luca[*][[Lorenzo De Luca (Italian writer and screenwriter)|​]]
Joshua Sinclair[*][[Joshua Sinclair (American writer, actor and director)|​]][2]  Modificați la Wikidata
ProducătorFranco Nero  Modificați la Wikidata
StudioSilvio Berlusconi Communications[*][[Silvio Berlusconi Communications |​]]  Modificați la Wikidata
CostumePaola Nazzaro[*][[Paola Nazzaro (Italian costume designer)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieFranco Nero
John Saxon[*][[John Saxon (actor american)|​]]
Floyd Westerman
David Hess[*][[David Hess (American actor singer and songwriter (1936-2011))|​]]
Ennio Girolami[*][[Ennio Girolami (actor (1935-2013))|​]]
Boris Hmelnițki[*][[Boris Hmelnițki (actor rus)|​]]
Bobby Rhodes[*]
Clive Riche[*][[Clive Riche (actor britanic)|​]][2]
Luca Ward[*][[Luca Ward (Italian actor and voice actor)|​]][2]  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata114 min.  Modificați la Wikidata
Țara Italia
 Rusia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba italiană  Modificați la Wikidata
Prezență online

Jonathan, fiul urșilor (în italiană Jonathan degli orsi) este un film western spaghetti din 1993 regizat de Enzo G. Castellari. Este o coproducție italiano-rusă; a fost filmat și lansat în Rusia ca Месть - белого индейца (cu sensul de Răzbunarea indianului alb).[3]

Prezentare modificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Tânărul Jonathan Kowalski, un copil alb, se ascunde într-o peșteră când o bandă de criminali îi ucid familia. Aici întâlnește un ursuleț. Cei doi orfani trăiesc împreună până când Jonathan este luat și crescut de un trib de amerindieni din Dakota. Fiind crescut ca fiul vitreg al șefului tribului, ajunge să fie respectat și începe să iubească natura. Învățătura primită de la tatăl său vitreg îi va folosi toată viața. Când acesta moare, el crede că sufletul acestuia s-a întrupat într-un urs.[4]

Magnatul Fred Goodwin descoperă petrol în pământul tribului său. Încă bântuit de faptul că nu a reușit să-și salveze prima sa familie, Jonathan decide să-și protejeze tribul împotriva lui Fred Goodwin și a mercenarilor săi. Dușmanii săi îl prind și îl răstignesc. Jonathan este salvat curând de fiul sclavilor africani.

Distribuție modificare

Producție modificare

Producția la Jonathan, fiul urșilor a început în 1993.[5] În cartea din 2011 Any Gun Can Play, a fost considerat ultimul mare film Western spaghetti.[5] Filmul a intrat în faza de dezvoltare atunci când Franco Nero realiza deja un film în Rusia și a stabilit un acord pentru finanțarea unui western între producătorul său moscovit și Mediaset, deținut de Silvio Berlusconi.[5] Grant a simțit că filmul a fost influențat de filmul lui Kevin Costner, Dansând cu lupii, dar Nero a insistat asupra faptului că filmul era în pregătire înainte de realizarea filmului lui Costner.[5] Nero s-a dus în Statele Unite pentru a obține asocierea lui Floyd Red Crow Westerman, care era distribuit în filmul Dansând cu lupii, pentru ca acesta să apară și în Jonathan, fiul urșilor.[5] De asemenea, Nero a obținut colaborarea lui Knifewing Segura pentru ca acesta să cânte pe coloana sonoră a filmului.[5] Filmul a fost turnat în întregime în Rusia.[6]

Lansare modificare

Jonathan, fiul urșilor a fost prezentat la Piața de film de la Cannes (Marché du Film) în 1994.[6] Filmul nu a fost lansat până în 1995.[5] Nero a dat vina pe doi factori pentru eșecul comercial al filmului.[5] Primul a fost decizia distribuitorilor care au stabilit premiera filmului în perioada Crăciunului, în timp ce filme western ca: Justițiarul Vestului Sălbatic (Wyatt Earp) și Geronimo: O legendă americană (Geronimo: An American Legend) nu au fost lansate până în luna mai.[7] În Italia, aceasta a fost perioada pentru premiera filmelor, deoarece puțini au vizitat cinematografele între mai și septembrie.[7] Nero a considerat că un alt motiv al eșecului a fost că prima jumătate a filmului arăta ca „un film pentru copii, cu băiatul și ursul, abia a doua parte este un western italian propriu-zis. I-am spus întotdeauna lui Castellari: «Enzo, ar trebui tăiat cel puțin 10 sau 15 minute din prima parte.»”[7]

Vezi și modificare


Note modificare

  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0110207/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c Česko-Slovenská filmová databáze 
  3. ^ Marco Giusti. Dizionario del western all'italiana. Mondadori, 2007. ISBN 88-04-57277-9. 
  4. ^ Supliment TV, Ziua, anul II, nr. 73, pag. 4
  5. ^ a b c d e f g h Grant 2011, p. 331.
  6. ^ a b Young 1994.
  7. ^ a b c Grant 2011, p. 332.

Surse modificare

Legături externe modificare