José Jiménez Aranda

José Jiménez Aranda
Date personale
Născut	7 februarie 1837 Sevilla, Andaluzia, Spania
Decedat	6 mai 1903 (66 de ani) Sevilla, Andaluzia, Spania
Înmormântat	Cementerio de San Fernando[*][[Cementerio de San Fernando (cemetery in Seville)|​]]
Frați și surori	Luis Jiménez Aranda Manuel Jiménez Prieto[*][[Manuel Jiménez Prieto (pictor spaniol)|​]]
Cetățenie	Spania
Ocupație	pictor
Locul desfășurării activității	Londra Berlin Viena München Chicago Roma (1872–1975)
Limbi vorbite	limba spaniolă
Activitate
Pseudonim	Jimenez Aranda, Jose
Domeniu artistic	pictură
Studii	Real Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría[*][[Real Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría (academia in Seville, Spain)|​]]
Pregătire	Eduardo Cano[*][[Eduardo Cano (pictor spaniol)|​]], Manuel Cabral Aguado-Bejarano
Profesor pentru	Álvaro Alcalá-Galiano y Vildósola[*][[Álvaro Alcalá-Galiano y Vildósola (pictor spaniol)|​]]
Premii	Ordinul Isabelei Catolica în grad de Comandor[*]​

José Jiménez Aranda (n. 7 februarie 1837, Sevilla, Andaluzia, Spania – d. 6 mai 1903, Sevilla, Andaluzia, Spania) a fost un pictor spaniol și fratele pictorilor Luis Jiménez Aranda și Manuel Jiménez Aranda.

Biografie și operă

Origini și influențe timpurii

A fost inițiat în primii pași spre a deveni pictor de Manuel Cabral și Eduardo Cano^⁠(d).

Talentat la desen, în 1851 a intrat la Real Academia de Bellas Artes de Santa Isabel de Hungría^⁠(d) (Academia Regală de Arte Frumoase a Sfintei Elisabeta a Ungariei) din Sevilla. În 1868 a studiat colecțiile din Muzeul Prado din Madrid, în special pe cele ale lui Goya și Velázquez. În 1867 a călătorit la Jerez de la Frontera pentru a lucra ca restaurator și designer de vitralii. În 1871 s-a mutat la Roma, unde a rămas timp de patru ani, făcând cunoștință cu Mariano Fortuny, care i-a influențat foarte mult picturile.

Călătorie

În 1881 s-a mutat la París, unde a studiat timp de nouă ani, pictând cu un succes remarcabil lucrări plasate în secolul al XVIII-lea în stilul Fortuny. În 1890 s-a mutat la Madrid, pictând scene din viața de zi cu zi într-un stil mai costumbrist.

Revenirea în orașul său natal

Moartea soției și a fiicei sale, în 1892, l-a determinat să se întoarcă în orașul natal pentru tot restul vieții. Acolo a fost numit membru al Academiei de Arte Frumoase, unde a devenit profesor, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa în 1903. Daniel Vázquez Díaz, Eugenio Hermoso^⁠(d), Ricardo López Cabrera, Manuel González Santos și Sanz Arizmendi au fost elevii săi în această perioadă la Sevilla.

În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea a frecventat cercul de pictori peisagiști Alcala de Guadaíra, lăsând acestui gen câteva exemple de lucrări de „mare maestru” (conform lui Sorolla).

Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără: Petrecerea timpului în arena cu tauri (1880), Una desgracia (Un dezastru – 1890) și Sclavi de vânzare (c.1897).

A fost, de asemenea, un remarcat caricaturist și ilustrator, realizând 689 de desene pentru ediția tricentenară a lui Don Quijote (publicată în 1905).

Galerie

• 
  Petrecerea timpului în arena cu tauri
• 
  Bărbieria lui Figaro, 1875 Muzeul de artă Walters
• 
  Cafeaua lui José Jiménez Aranda
• 
  Conversație într-o curte din Sevill
• 
  Sub portocali 1900
• 
  Una desgracia (Un dezastru), 1890 Museo de Bellas Artes de Sevilla^⁠(d)
• 
  Penitenți la Bazilica Sfântul Francisc din Assisi, Muzeul Prado
• 
  La cizmar, Muzeul de artă al Universității Wiedner
• 
• 
  Autoportret