Wikipedia

José Mourinho

José Mourinho
Informații generale
Nume complet José Mário dos Santos Félix Mourinho
Data nașterii (60 de ani)
Locul nașterii Setúbal, Portugalia
Înălțime 174 cm[1]
Greutate 70 kg
Poreclă Special One[2][3][4]
Post Mijlocaș central
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1980–1982  Rio Ave 16 (2)
1982–1983  Belenenses 16 (2)
1983–1985  Sesimbra 35 (1)
1985–1987  Comércio e Indústria 27 (8)
Total 94 (13)
Echipe antrenate
1990–1991  Estrela Amadora (secund)
1993–1994  Porto (secund)
1996–2000  Barcelona (secund)
2000  Benfica
2001–2002  Leiria
2002–2004  Porto
2004–2007  Chelsea
2008–2010  Inter Milano
2010–2013  Real Madrid
2013–2015  Chelsea
2016–2018  Manchester United
2019–2021  Tottenham
2021–  Roma
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

José Mário dos Santos Félix Mourinho (n. 26 ianuarie 1963, Setúbal, Portugalia), cunoscut simplu ca José Mourinho, este un antrenor portughez de fotbal, în prezent activând la echipa AS Roma. Mourinho este considerat ca unul dintre cei mai buni antrenori din lume acesta câștigând 2 Cupe ale Campionilor cu Porto și Inter Milano. José Mourinho este cunoscut pentru tacticile sale minunate și pentru reușita cu Porto din anul 2004 când puțini se așteptau la victorie. José Mourinho a avut o înfrângere groaznică când a pierdut în El Clasico 5-0 în fața Barcelonei când era antrenor la Real Madrid . Acesta a adus prima ediție de Europa Conference League către As Roma. José Mário dos Santos Félix Mourinho a început antrenoriatul pe banca celor de la Estrela Amadora transferunduse pe banca celor de la Porto în 1993 unde peste ani în 2003 se întoarce unde face și reușita din 2004 în UCL. Cea mai bună perioadă a sa este greu de precizat mulți oameni ar specifica-o fiind la Porto, Real Madrid sau Inter Milano, deși Mourinho a fost la Chelsea de două ori în a sa carieră de antrenor.În prezent acesta fiind antrenor la As Roma unde în sezonul 22/23 acesta pierde finala Europa League.

Începutul vieții sportive modificare

Junioratul în fotbal și l-a început la formația portugheză Belenenses, apoi a trecut la seniori sub comanda tatălui său, fostul portar José Félix Mourinho, la echipa Rio Ave. După evoluția sa la cele două echipe un lucru era evident, Mourinho nu putea ajunge un jucător de top, lipsindu-i viteza și forța.[5] Renunțând la cariera de fotbalist, se hotărăște să-și urmeze visul, acela de a deveni antrenor profesionist de fotbal. Mama lui avea însă alte idei și l-a înscris la o școală de business, la care Mourinho Jr. a renunțat după prima zi. A ales să studieze la Institutul Superior de Educație Fizică. După 5 ani și-a obținut diploma. În 1992 acceptă să lucreze ca translator pentru un antrenor de top, Sir Bobby Robson, antrenorul principal al formației portugheze Sporting Lisabona.[6] Inițial această mutare a fost o îndepărtare de la cariera de antrenor, dar translatorul Mourinho a obținut respectul și prietenia lui Robson. Bobby Robson a fost concediat de Sporting, dar rivalii de la FC Porto l-au primit ca antrenor principal, iar Mourinho l-a urmat pe mentorul său la FC Porto. După doi ani petrecuți la FC Porto, duetul s-a mutat din nou, noua destinație fiind FC Barcelona. Mourinho și familia sa s-au mutat în Catalunia, iar treptat portughezul a ajuns o figură proeminentă în staff-ul Barcelonei, traducând la conferințele de presă, planificând antrenamentele și ajutând jucătorii cu indicații tehnico-tactice. Stilurile lui Robson și Mourinho se completau unul pe celălalt: englezul favoriza stilul de atac, în timp ce portughezul acoperea faza defensivă. În 1997, sub conducerea celor doi, FC Barcelona a câștigat Cupa Cupelor. Robson a plecat de pe Camp Nou în următorul sezon, dar Mourinho nu l-a mai urmat, clubul din Catalunia oferindu-i funcția de antrenor secund. A început să lucreze cu Louis van Gaal, alături de care a câștigat de două ori titlul în Spania.

Benfica Lisabona modificare

Șansa de a deveni antrenor principal a primit-o în septembrie 2000, când Mourinho a preluat conducerea echipei Benfica Lisabona. Conducerea Benficăi a vrut să-l numească pe Jesualdo Ferreira ca antrenor secund, dar Mourinho a refuzat, alegându-l pe Carlos Mozer ca mâna sa dreaptă[7]. După succesul răsunător în fața rivalei locale Sporting Lisabona în decembrie 2000, Jose Mourinho a vrut să testeze încrederea conducătorilor și a cerut prelungirea contractului. Președintele formației Benfica Lisabona a refuzat însă acest lucru, iar Mourinho a avut putere de caracter și a decis să părăsească gruparea „lusitană”[8].

União Leiria modificare

După despărțirea de Benfica Lisabona, Mourinho nu a stat prea mult timp în vacanță, astfel că la începutul anului 2001 a preluat conducerea tehnică a formației portugheze União Leiria. Deși nu avea condițiile de la Benfica, Jose nu a dezamăgit, reușind la finalul sezonului să termine cu Leiria pe locul 5 în clasament, cea mai mare performanță de până atunci a formației portugheze[9].

FC Porto modificare

Un an mai târziu, Jose Mourinho l-a înlocuit pe Octávio Machado pe banca tehnică a celor de la FC Porto. Rezultatele nu au întârziat să apară. În 2003, portughezul a câștigat campionatul cu un număr record de victorii: 27 din 34 de partide disputate. De asemenea, tot în 2003, Mourinho a mai câștigat Cupa Portugaliei și Cupa UEFA în dauna celor de la Celtic Glasgow. În următorul sezon a câștigat din nou campionatul. În mai 2004 pierde finala Cupei Portugaliei, dar două săptămâni mai târziu obține primul triumf ca antrenor principal în Europa: Liga Campionilor după victoria cu 3-0 în finala cu AS Monaco.

Chelsea Londra modificare

Cea mai importantă aventură a carierei lui Jose Mourinho avea să înceapă în 2004 când, după o despărțire deloc amiabilă de recent câștigătoarea Ligii Campionilor, FC Porto, portughezul avea să-i ia locul lui Claudio Ranieri pe banca tehnică a grupării engleze, Chelsea Londra, devenind astfel cel mai bine plătit manager al unei echipe de club, cu un contract anual de 4,2 milioane de lire sterline, crescut apoi la 5,2 milioane de lire[10]. Primul trofeu adus de Mourinho pe Stamford Bridge a fost Cupa Ligii Angliei, după o finală câștigată cu scorul de 3-2 în fața celor de la FC Liverpool. Cu Mourinho pe bancă, Chelsea a mai câștigat două titluri de campioană în Premier League, primul după o pauză de 50 de ani de la precedentul triumf, două Cupe ale Ligii Angliei și Cupa Angliei, totalizând un număr de 6 trofee în trei ani. Perioada petrecută de José Mourinho la Chelsea a fost presărată cu multe conflicte care au făcut deliciul presei, portughezul alegându-se cu un apelativ cu care este alintat și astăzi, „The Special One”[11]. În septembrie 2007, Mourinho părăsea banca tehnică a „albaștrilor” din cauza unor diferende cu patronul echipei, Roman Abramovici.

Inter Milano modificare

 
Mourinho la Inter

Pe 2 iunie 2008, José Mourinho a fost numit succesorul lui Roberto Mancini la Inter Milano cu un contract pe 3 ani. Pe 3 iunie a ținut prima conferință de presă în italiană, limbă pe care portughezul susține că a învățat-o în 3 săptămâni[12]. Pe 24 august 2008, The Special One câștigă primul trofeu cu Inter, învingând la lovituri de departajare pe AS Roma în Supercupa Italiei.

Sub conducerea lui Mourinho, Inter a dominat sezonul 2008-2009 în Serie A, câștigând campionatul cu un avans de zece puncte față de a doua clasată. Totuși, dezamăgirea a venit din Liga Campionilor, unde nerrazzurrii au fost eliminați în optimile de finală de Manchester United.

Sezonul 2009-2010 a început slab pentru Inter care a pierdut Supercupa Italiei în dauna lui Lazio Roma, și a remizat pe teren propriu în primul meci al stagiunii din Serie A cu nou-promovata AS Bari. Însă venirile lui Diego Milito, Wesley Sneijder și Thiago Motta au întărit linia de mijloc a echipei lui Mourinho, Interul începând să domine campionatul cu victorii categorice (4-0 cu AC Milan, 5-0 cu Genoa). Și în Liga Campionilor Inter a avut un parcurs remarcabil. După ce a încheiat pe locul doi faza grupelor, Inter a întâlnit fosta echipă a lui Mourinho, Chelsea, în optimile de finală, câștigând ambele manșe, 2-1 la Milano și 1-0 la Londra. În sferturile de finală a fost rândul echipei ruse ȚSKA Moscova să fie eliminată, iar în semifinale Inter a înfruntat deținătoarea trofeului, FC Barcelona. După victoria cu 3-1 la Milano[13], Mourinho a baricadat poarta echipei în returul de pe Camp Nou, iar Inter a promovat în finală[14]. Pe 5 mai, Inter a câștigat Cupa Italiei, trecând cu 1-0 în finala cu AS Roma, gol marcat de Milito, pentru ca zece zile mai târziu să-și asigure și titlul de campioană după victoria din ultima etapă cu Siena, prin golul aceluiași Milito.

După câștigarea eventului, Mourinho a completat o triplă istorică pentru Inter, readucând trofeul Ligii Campionilor în vitrina clubului după 45 de ani de pauză. Pentru portughez, a fost a doua oară când a ridicat trofeul, devenind doar al treilea antrenor din istorie care câștigă Liga Campionilor cu două echipe diferite după Ernst Happel și Ottmar Hitzfeld.[15]

Real Madrid modificare

Câștigarea Ligii Campionilor pentru a doua oară l-a adus pe Mourinho în atenția clubului Real Madrid, care nu a mai obținut trofeul din 2002. Conducerea echipei spaniole l-a demis astfel pe antrenorul Manuel Pellegrini și l-a adus în locul acestuia pe Mourinho, plătind clauza de reziliere a contractului său cu Inter Milano, cifrată la opt milioane de euro.[16]

Manchester United modificare

În vara anului 2016 Mourinho ajunge la Manchester United FC. Sezonul nu este unul tocmai bun, mai ales în campionat, unde United termină pe locul 6. Echipa reușește totuși să câștige un trofeu, și anume UEFA Europa League 2016-2017, în fața echipei olandeze AFC Ajax, cu scorul de 2-0 (goluri marcate de Paul Pogba și Henrikh Mkhitaryan).

Statistici antrenorat modificare

La 17 decembrie 2015.
Echipa Început Sfârșit Rezultate
M V E Î Victorii % Ref.
Benfica 20 septembrie 2000 5 decembrie 2000 &&&&&&&&&&&&&&11.&&&&&011 &&&&&&&&&&&&&&&6.&&&&&06 &&&&&&&&&&&&&&&3.&&&&&03 &&&&&&&&&&&&&&&2.&&&&&02 &&&&&&&&&&&&&&54.55000054,55 [17]
União de Leiria iulie 2001 23 ianuarie 2002 &&&&&&&&&&&&&&20.&&&&&020 &&&&&&&&&&&&&&&9.&&&&&09 &&&&&&&&&&&&&&&7.&&&&&07 &&&&&&&&&&&&&&&4.&&&&&04 &&&&&&&&&&&&&&45.&&&&&045 [18]
Porto 23 ianuarie 2002 26 mai 2004 &&&&&&&&&&&&&127.&&&&&0127 &&&&&&&&&&&&&&91.&&&&&091 &&&&&&&&&&&&&&21.&&&&&021 &&&&&&&&&&&&&&15.&&&&&015 &&&&&&&&&&&&&&71.65000071,65 [19]
Chelsea 2 iunie 2004 20 septembrie 2007 &&&&&&&&&&&&&185.&&&&&0185 &&&&&&&&&&&&&124.&&&&&0124 &&&&&&&&&&&&&&40.&&&&&040 &&&&&&&&&&&&&&21.&&&&&021 &&&&&&&&&&&&&&67.&3000067,03 [20]
Internazionale 2 iunie 2008 28 mai 2010 &&&&&&&&&&&&&108.&&&&&0108 &&&&&&&&&&&&&&67.&&&&&067 &&&&&&&&&&&&&&26.&&&&&026 &&&&&&&&&&&&&&15.&&&&&015 &&&&&&&&&&&&&&62.&4000062,04 [20]
Real Madrid 31 mai 2010 1 iunie 2013 &&&&&&&&&&&&&178.&&&&&0178 &&&&&&&&&&&&&128.&&&&&0128 &&&&&&&&&&&&&&28.&&&&&028 &&&&&&&&&&&&&&22.&&&&&022 &&&&&&&&&&&&&&71.91000071,91 [20]
Chelsea 3 iunie 2013 17 decembrie 2015 &&&&&&&&&&&&&136.&&&&&0136 &&&&&&&&&&&&&&80.&&&&&080 &&&&&&&&&&&&&&29.&&&&&029 &&&&&&&&&&&&&&27.&&&&&027 &&&&&&&&&&&&&&58.82000058,82 [20]
Manchester United 27 mai 2016 1 ianuarie 2019 106 65 24 17 61.3
Tottenham Hotspur F.C. 20 Noirembrie 2019 19 Aprilie 2021 86 44 19 23 51.16
Total &&&&&&&&&&&&&765.&&&&&0765 &&&&&&&&&&&&&505.&&&&&0505 &&&&&&&&&&&&&154.&&&&&0154 &&&&&&&&&&&&&106.&&&&&0106 &&&&&&&&&&&&&&66.&1000066,01 —

Referințe modificare

  1. ^ playmakerstats.com 
  2. ^ http://metro.co.uk/2018/03/14/frank-de-boer-reacts-manchester-united-boss-jose-mourinho-calling-worst-manager-premier-league-history-7387004/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ https://edition.cnn.com/2016/09/19/football/jose-mourinho-managerial-struggles/index.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.eurosport.fr/football/transferts/2017-2018/pour-remplacer-unai-emery-le-psg-songerait-toujours-a-jose-mourinho_sto6676518/story.shtml, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ „Jose Mourinho: The Jose way” (în engleză). The Independent. . Accesat în . 
  6. ^ „I am no longer the Special One” (în engleză). The Times. . 
  7. ^ „Mozer fired as InterClube coach” (în engleză). BBC Sport. . 
  8. ^ „John Terry calls crisis meeting at Chelsea in wake of Mourhino's shock departure” (în engleză). The Daily Mail. . 
  9. ^ Swains, Howard (). „Profile: Jose Mourinho” (în engleză). The Times. 
  10. ^ Burt, Jason (). „Victory for Mourinho as Chelsea back down and offer record deal” (în engleză). The Independent. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „What Mourinho said” (în engleză). BBC Sport. . 
  12. ^ „E' subito Mourinho-show. "Né speciale, né pirla"” (în italiană). La Gazzetta dello Sport. . 
  13. ^ „Inter - Barcelona 3-1 (FINAL)”. Realitatea. . [nefuncțională]
  14. ^ „The Special Inter: Mourinho îi duce pe nerrazuri în finala Ligii”. Adevărul. . 
  15. ^ „Mourinho, al treilea antrenor care a castigat Liga Campionilor de doua ori, cu echipe diferite”. Onlinesport. . 
  16. ^ „Noul antrenor al echipei Real Madrid este Jose Mourinho”. Romania Libera. . [nefuncțională]
  17. ^ „Squad 2000/2001”. ForaDeJogo.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Squad 2001/2002”. ForaDeJogo.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ „Squad 2001/2002”. ForaDeJogo.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
    „Squad 2002/2003”. ForaDeJogo.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
    „Squad 2003/2004”. ForaDeJogo.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ a b c d „Jose Mourinho”. Soccerbase. Accesat în . 

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de José Mourinho


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=José_Mourinho&oldid=15840012