Jovan Tekelija
| Jovan Tekelija | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1665  Arad, Imperiul Otoman |
| Decedat | 1722 (57 de ani) Arad, Monarhia Habsburgică |
| Ocupație | militar |
Modifică date / text  | |
Jovan Popović Tekelija (în sârbă Јован Поповић Текелија; n. c. 1660 – d. c. 1721–1722) a fost un ofițer militar sârb care a slujit în Armata Imperială Habsburgică(d). În calitate de comandant al Miliției Sârbe(d), Tekelija a participat la mai multe bătălii, remarcându-se în special în timpul Bătăliei de la Zenta(d) din 1697, în care Imperiul Otoman a suferit o înfrângere zdrobitoare. Pentru meritele sale, a fost numit căpitan al Miliției Sârbe din Arad și a fost înnobilat(d) de împăratul austriac Iosif I.
Familie
modificareJovan Popović Tekelija s-a născut în jurul anului 1660[1] în orașul Arad[2] sau în comitatul medieval Csanád(d)[3] ca primul membru cunoscut al renumitei familii sârbești Popović Tekelija.[4]
Cariera militară
modificareTekelija s-a alăturat Armatei Austriece de la o vârstă fragedă. După capturarea Belgradului de către Austria în anul 1689, a fost promovat la gradul de căpitan și numit în funcția specială de conducător al trupelor de avangardă ale Armatei Austriece în Voivodina și în teritoriile învecinate.[3] A luptat împotriva rebelilor curuți[5] înainte de a i se cere să se alăture luptei împotriva turcilor. În anul 1686 Tekelija a luptat în Bătălia de la Buda.[6]
Tekelija a jucat un rol deosebit de important în timpul Bătăliei de la Zenta(d), desfășurată în 1697, una dintre bătăliile decisive ale Războiului Otoman-Habsburgic care îi adusese pe turci la porțile Vienei. Înainte de bătălie, Tekelija a deținut funcția de căpitan al Miliției Sârbe din Zenta.[3] La 11 septembrie 1697 Tekelija a pătruns în consiliul de război de la Bečej și l-a informat pe prințul Eugeniu de Savoia, ale cărui armate se aflau în orașele Szenttamás și Bečej, că otomanii se pregătesc să traverseze râul Tisa și să părăsească regiunea sârbească nordică Bačka.[7][2] Prințul Eugeniu i-a cerut apoi lui Tekelija să conducă trupele imperiale austriece prin bălți și mlaștini în spatele taberei turcilor[8] la căderea nopții.[9][10] Jumătate din Armata Otomană se afla pe malul opus al Tisei, iar surpriza militarilor otomani a fost totală: 30.000 de soldați otomani au murit, inclusiv marele vizir.[11]
În semn de răsplată pentru acțiunea militară condusă în timpul bătăliei, Tekelija a fost promovat în anul 1698 la gradul de căpitan al Miliției Sârbe(d) din Arad.[12] În urma emiterii decretului curții vieneze de promovare a acestuia, Tekelija a ordonat construirea unei cetăți, în jurul căreia s-a dezvoltat orașul.[13] În anul 1706 a fost înnobilat de împăratul Iosif I. În 1710, coloneii Tekelija și Vulin Potisac l-au trimis pe căpitanul Bogdan Popović să negocieze cu Rusia încheierea unui acord de cooperare între sârbi și ruși în războiul împotriva Imperiului Otoman.[14]
Tekelija a murit în 1721[15] sau în 1722. Succesorul său în funcția de căpitan al Miliției Sârbe a fost Đurka Šević,[16] tatăl lui Jovan Šević(d).
Note
modificare- ^ Matica Srpska (Novi Sad) 2003, p. 202.
- ^ a b Popović 1990, p. 170.
- ^ a b c Владан Гавриловић, „Породица Текелија”, Програм међународног научног скупа "Сеоба Срба у Руско царство половином 18. века" Музеј Војводине, 7–8. маја 2003, Нови Сад, Србија и Црна Гора, p. 386.
- ^ Владан Гавриловић, "Породица Текелија", Програм међународног научног скупа "Сеоба Срба у Руско царство половином 18. века" Музеј Војводине, 7 – 8. маја 2003. Нови Сад, Србија и Црна Гора, page 386
- ^ Srpska akademija nauka i umetnosti (). Zbornik za istoriju, jezik i književnost srpskog naroda: Spomenici na tudim jezicima. 2 odeljenje (în sârbă). Naučno delo.
- ^ Veselinović, R.L. (). Vojvodina, Srbija i Makedonija pod turskom vlašću u drugoj polovini XVII veka: privreda, društvo i narodni pokret. Matica Srpska, Temišvarski Odbor (în sârbă). Matica srpska.
- ^ Vojska 1993.
- ^ Gavrilović 1993, p. 26.
- ^ Istorijski institut u Beogradu 1963, p. 4.
- ^ Istorijski institut u Beogradu 1963, p. 5.
- ^ Samardžić & Duškov 1993, p. 50.
- ^ (Cerović 2002, p. 36): „The following year, in 1698, as a sign of recognition, Jovan Tekelija was appointed captain of the Serbian militia in Arad”.
- ^ Jakab, A.Z.; Peti, L. (). Folyamatok és léthelyzetek--kisebbségek Romániában (în maghiară). Nemzeti Kisebbségkutató Intézet. p. 362. ISBN 978-606-92223-6-2.
- ^ Jugoslavija SSSR. Društvo za kulturnu saradnju Jugoslavije sa SSSR. . p. 18.
- ^ Popović 1990, p. 171.
- ^ Bogoslovski glasnik 1902, p. 25.
Bibliografie
modificare- Matica Srpska (Novi Sad, Serbia) (). Anthology of Matica Srpska for history (în sârbă). Matica.
- Vojska (în sârbă). Vojnoizdavački i novinski centar. .
- Popović, Dušan J. (). Srbi u Vojvodini (în sârbă). Matica srpska. ISBN 9788636301753.
- Cerović, Ljubivoje (). Srbi u Ukrajini (în sârbă). Muzej Vojvodine. ISBN 9788682077169.
- Gavrilović, Slavko (). Iz istorije Srba u Hrvatskoj, Slavoniji i Ugarskoj: XV-XIX vek. Filip Višnjić (în sârbă). ISBN 9788673631264.
- Samardžić, R.; Duškov, M. (). The Serbs in European Civilization. Balkanološki Institut Beograd: Posebna izdanja. Nova. ISBN 978-86-7583-015-3.
- Bogoslovski glasnik (în sârbă). .
- Istorijski institut u Beogradu (). Istorijski časopis (în sârbă). Institut.