Pentru alte utilizări ale numelui Judecată, vezi Judecată (dezambiguizare).


Judecata este ideea apartenenței unei însușiri la un obiect sau ideea neapartenenței însușirii respective la obiect. În cazul în care ideea exprimă apartenența însușirii la un obiect ea se numește judecată sau propoziție logică afirmativă, iar dacă exprimă neapartenența unei însușiri la un obiect este o judecată negativă sau propoziție logică negativă.

Exemple:

  • Judecată afirmativă: „Omul este animal spiritual”
  • Judecată negativă: „Omul nu este animal spiritual”

Analiza judecățiiModificare

CompozițieModificare

Judecata are două elemente:

  • ideea obiectului de cunoscut;
  • ideea unei insușiri ce ar putea aparține sau nu obiectului vizat de noțiunea obiectului.

Ideea obiectului reflectat de gândire este noțiunea obiectului. Noțiunea obiectului este primul element necesar în sistemul judecății fiind numit subiect logic. Noțiunea obiectului poate fi exprimatată în limbaj printr-un semn vizual ca, de exemplu, un cuvânt scris sau un cuvant vorbit, desemnând o existență materială sau spirituală.

Ideea insușirii adică noțiunea însușirii a cărei apartenență se afirmă sau se neagă cu privire la unul și același obiect este predicatul logic și poate fi exteriorizată prin semn perceptibil vizual sau auditiv ca de exemplu printr-un cuvânt scris sau pronunțat al unei limbi.

Exteriorizarea perceptibilă a judecății este propoziția logică. Ea poate avea în funcție de gradul de generalitate al judecății o formă mai mult sau mai puțin generală.

Structura judecățiiModificare

Structura judecății este dată de legătura dintre noțiunea obiectului și noțiunea însușirii lui posibile.Legătura dintre noțiunea obiectului și noțiunea insușirii posibile poate fi o legătură de negare logică a apartenenței proprietății sau de afirmare a apartenenței proprietății la obiectul vizat.

Ideea legăturii dintre obiectul reflectat și însușire se exprimă în limbaj prin cuvântul „este”. Ideea neapartenenței însușirii la obiect se exprimă lingvistic prin expresia „ nu este ”.

Funcția judecățiiModificare

Funcția judecății este de exprimare a adevărului, adică de reflectare a stării de fapt a obiectului de cunoscut.