Împăratul Kangxi
| Împăratul Kangxi 康熙帝 | |
| Împărat Qing | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | chineză 愛新覺羅玄燁 Manciuriană: Aisin Gioro hala i Hiowan Yei |
| Născut | 4 mai 1654 Beijing, Dinastia Qing |
| Decedat | (68 de ani) Beijing, Dinastia Qing |
| Înmormântat | Mormintele Qing de Est, Zunhua |
| Cauza decesului | variolă  |
| Părinți | Împăratul Shunzhi Împărăteasa Xiaokangzhang |
| Frați și surori | Princess Heshuo Gongchi[*] Fuquan[*] Niuniu[*] Longxi[*] Changning[*] Prince Rong[*] Qishou[*] Yonggan[*] |
| Căsătorit cu | Împărăteasa Xiaochengren Împărăteasa Xiaozhaoren Împărăteasa Xiaoyiren Împărăteasa Xiaogongren |
| Copii | Yinzhi, Prințul Zhi Rongxian, Prințesa de Baarin Yinreng, Prințul Li Prințesa Duanjing de Rangul doi Yinzhi, Prințul Cheng Yinzhen, Împăratul Yongzheng Kejing, Prințesa mongolilor Khalkha Yinqi, Prințul Heng Yinyou, Prințul Chun Yinsi, Prințul Lian Wenxian, Prințesa de Prim rang Yintang Yin'e Chunque, Prințesa de Prim Rang Yintao, Prințul Lü Yinxiang, Prințul Yi Prințesa Wenke de Rangul doi Yinti, Prințul Xun Prințesa Quejing de Rangul doi Prințesa Dunke de Rangul doi Yinwu, Prințul Yu Yinlu, Prințul Zhuang Yinli, Prințul Guo Yinyi, Beile Yinxi, Prințul Shen Yinhu, Beile Yinqi, Beile Yinmi, Prințul Xian |
| Ocupație | caligraf[*] |
| Limbi vorbite | limba chineză[1] limba manciuriană[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Aisin-Gioro |
.svg){kind=small} Al IV-lea Împărat Qing | |
| Domnie | 5 februarie 1661 – 20 decembrie 1722 |
| Încoronare | 1667 |
| Predecesor | Împăratul Shunzhi |
| Succesor | Împăratul Yongzheng |
| Regent | Împărăteasă Xiaozhuang Sonin (1661–1667) Ebilun (1661–1667) Suksaha (1661–1669) Oboi (1661–1669) |
Modifică date / text  | |
Împăratul erei Kangxi (Împăratul K'ang –hsi [2] [3]), (n. , Beijing, Dinastia Qing – d. , Old Summer Palace(d), Beijing, Republica Populară Chineză) a fost al patrulea împărat al dinastiei Qing,[4][5] primul care se naște pe pământ chinez, la sud de Trecătoarea Shanhai (Beijing), și al doilea împărat Qing care a domnit peste China propriu-zisă, din 1661 până la 1722.
Domnia Împăratului Kangxi, de 61 ani, este cea mai lungă domnie din istorie, a unui monarh chinez (deși nepotul său, Împăratul Qianlong, a avut cea mai lungă perioadă în care a deținut, de facto, puterea) și totodată unul dintre conducătorii cu cea mai longevivă domnie din lume.[6] Cu toate acestea, după ce a urcat pe tron la vârsta de șapte ani, nu a fost conducătorul efectiv al dinastiei, decât până mai târziu, conducerea revenind temporar, timp timp de șase ani, la patru regenți și bunicii sale, Marea Împărăteasă Văduvă Xiaozhuang.
Împăratul Kangxi este considerat unul dintre cei mai mari împărați din China.[7] El a suprimat Revolta Celor Trei Feudali, a forțat Regatul Tungning din Taiwan să se supună autorității Qingului, a blocat Rusia Țaristă la râul Amur și a extins imperiul spre nord-vest. De asemenea, el a patronat opere literare precum elaborarea Dicționarului Kangxi.
Era Kangxi a adus stabilitate pe termen lung și o relativă bogăție, după ani de război și haos. El a inițiat perioada cunoscută sub numele de "Epoca Prosperă Kangxi – Qianlong ", care a durat generații după moartea sa. Până la sfârșitul domniei sale, Imperiul Qing controla toată China propriu-zisă, Taiwan, Manciuria, o parte din Orientul Îndepărtat Rus (Manciuria Exterioară), Mongolia Interioră și Exterioară, Tibet.
Referințe
modificare- ^ IdRef, accesat în
- ^ chineză :康熙帝; pinyin: Kangxi Di, Wade-Giles: K'ang1 - hsi1 Ti4, numele de la templu: Shengzu (Sheng - tsu , chineză :圣祖, ceea ce înseamnă "Sacrul Strămoș" ); manciuriană: elhe taifin hūwangdi; mongolă: Enkh Amgalan Khaan
- ^ pr.: Kanși
- ^ Schirokauer, Conrad (2006). A Brief History of Chinese Civilization, Thompson Wadswoth, pp. 234–235
- ^ El poate fi privit ca al patrulea împărat al dinastiei, depinzând de faptul că fondatorul dinastiei, Nurhaci, care a folosit titlul de ,,han", dar i s-a dat post-mortem titlul imperial, trebuie văzut drept un împărat sau nu
- ^ „Emperor Kangxi - The Emperor Who Reigned for the Longest Period in Chinese History”. Cultural China. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Magill, editor, Larissa Juliet Taylor ; editor, first edition, Frank N. (). Great lives from history. Pasadena, Calif.: Salem Press. ISBN 978-1-58765-222-6.
.