Karl Gustav von Baggovut
| Karl Gustav von Baggovut | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Perila(d), Comuna Raasiku, Regiunea Harju, Estonia |
| Decedat | (51 de ani) Tarutino(d), Borovsky Uyezd(d), Kaluga Governorate(d), Imperiul Rus |
| Înmormântat | Lavrentiev monastîr[*] |
| Cauza decesului | ucis în luptă |
| Părinți | Q55739019[*] Charlotta Eleonora von Rosenthal[*] |
| Frați și surori | Iulia Fiodorovna Adlerberg[*] |
| Căsătorit cu | Margarethe Elisabeth von Fock[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Ocupație | militar |
| Activitate | |
| A luptat pentru |  Imperiul Rus |
| Ramura | infanterie |
| Ani de serviciu | 1778-1812 |
| Gradul | General-locotenent |
| A comandat | Corp de armată |
| Bătălii / Războaie | Războiul ruso-turc din 1787-1792, Revolta lui Kościuszko, Războiul celei de-a Patra Coaliții, Războiul finlandez, Campania din Rusia (1812). |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a treia, Ordinul Sfântului Aleksandr Nevski. |
Modifică date / text  | |
Karl Gustav von Baggovut (Bergen, Norvegia, 28 septembrie 1761 - Tarutino, 18 octombrie 1812) a fost un general rus, descendent al unei antice familii norvegiene. Strămoșii săi s-au mutat în Estonia în secolul al XVII-lea.
Baggovut și-a început cariera militară la vârsta de 17 ani. Tânărul ofițer s-a distins în acțiunile militare împotriva tătarilor crimeeni din 1782 și împotriva turcilor în 1791. A participat de asemenea la înăbușirea revoltei lui Kościuszko din 1794.
În 1798, Baggovut a fost promovat la gradul de colonel, iar în 1799 la gradul de general-maior. În 1801 a fost numit la comanda regimentului 4 Jäger. În campania din 1806-1807, purtată împotriva Franței napoleoniene, s-a dovedit un comandant ferm și cu inițiativă. A luat parte la bătăliile de la Pułtusk, Eylau și Friedland. Pentru conduita în bătălia de la Pułtusk a primit Ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a treia, în bătălia de la Eylau a fost rănit la piept, iar la Friedland a suferit o contuzie. După sfârșitul acestei campanii a fost ridicat la rangul de general-locotenent.
În războiul finlandez din 1808-1809 a comandat mari detașamente de trupe rusești și s-a distins la apărarea orașului Åbo. În campania din 1812 s-a aflat la comanda Corpul II infanterie din Prima Armată de Vest. În bătălia de la Borodino, Corpul său a fost trimis de pe flancul drept pe cel stâng în regiunea satului Utița, iar după ce generalul Nikolai Tucikov a fost rănit mortal, Baggovut a preluat comanda forțelor ruse din acest sector al frontului. Pentru conduita în bătălia de la Borodino a fost răsplătit cu Ordinul Sfântului Aleksandr Nevski, însă nu a primit decorația deoarece fusese ucis înainte ca aceasta să ajungă la el.
În bătălia de la Tarutino de pe 18 octombrie, Baggovut a comandat coloana de infanterie alcătuită din două Corpuri. La începutul bătăliei, s-a aflat în fruntea atacului infanteriei ruse și a fost omorât de către una dintre primele ghiulele trase de o baterie de artilerie franceză.
Mihail Kutuzov a spus după moartea lui Baggovut că armata rusă a pierdut unul dintre cei mai buni comandanți de Corp de armată. Baggovut a fost înmormântat la mânăstirea Lavretievski din Kaluga.