Kazuo Miyagawa

Kazuo Miyagawa
Kon Ichikawa and Kazuo Miyagawa.jpg
De la stânga la dreapta: Kazuo Miyagawa și Kon Ichikawa (1963)
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Kyoto, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani) Modificați la Wikidata
Tokyo⁠(d), Japonia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Japan.svg Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
director de imagine
operator imagine Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Premii Medal with Purple Ribbon[*][[Medal with Purple Ribbon (a type of Japanese Medals of Honor)|​]]
Prezență online

Kazuo Miyagawa (宮川 一夫 Miyagawa Kazuo?, n. , Kyoto, Japonia – d. , Tokyo⁠(d), Japonia) a fost un operator de film și director de imagine japonez.

CarierăModificare

Miyagawa s-a născut la Kyoto, a fost pasionat de grafica în tehnica laviu de la vârsta de unsprezece ani și a început să-și vândă ilustrațiile încă din vremea adolescenței.[2][3] A devenit interesat de cinema în anii 1920, admirând în special filmele expresioniste mute germane. În 1926, după absolvirea Liceului de Studii Comerciale din Kyoto, a fost angajat de compania de producție de film Nikkatsu din Kyoto.[4][5][6] A început să lucreze ca tehnician de laborator, apoi a devenit cameraman asistent.[3]

După formarea companiei Daiei Films în 1942, Miyagawa a colaborat la mai multe filme regizate de Kenji Mizoguchi, inclusiv Povestirile lunii palide după ploaie (1953), Guvernatorul Sansho (1954) și Strada rușinii (1956), la un singur film al lui Yasujirō Ozu, Ukikusa (1959),[6][7] și la mai multe filme ale lui Kon Ichikawa, printre care filmele dramatice Enjō („Templul pavilionului de aur”, 1958), Kagi („Cheia”, 1959) și Hakai („Legământul rupt”, 1962).[2][8] Miyagawa a coordonat 164 de cameramani pentru filmul documentar Olimpiada de la Tokyo (1965) al lui Kon Ichikawa, care a necesitat dezvoltarea unor noi vizoare și expozimetre.[2][8] Spre sfârșitul Epocii de aur a cinematografiei japoneze, el a contribuit la filmarea a jumătate de duzină de filme din seria Zatoichi, cu samuraiul orb interpretat de Shintaro Katsu.[8]

Deoarece a fost angajat al companiei Daiei, Kazuo Miyagawa a avut puține oportunități să lucreze cu Akira Kurosawa și a colaborat doar la trei filme ale cunoscutului cineast japonez.[8] Operatorul a devenit cunoscut în special pentru cadrele filmate în lumina soarelui, care permiteau obținerea unor bogate combinații de lumini și umbre, mai ales cele din filmul Rashomon (1950).[6][8] El a mai lucrat cu Kurosawa la filmele Yojimbo (1961) și Kagemusha (1980).[6][8] La ultimul film, Miyagawa a fost nevoit să se retragă în iulie 1979, după începerea filmărilor, din cauza unor probleme de vedere asociate cu diabetul de care suferea, și a rămas doar pe post de consultant.[9]

Teruyo Nogami, asistenta de lungă durată a lui Kurosawa, îl considera pe Miyagawa „o persoană foarte scrupuloasă”,[10] care „își iubea meseria mai mult decât orice din această lume”[11] și era permanent interesat să afle părerea cineastului despre activitatea sa.[12] Auzind aceasta, Kurosawa a spus că era mulțumit de activitatea lui Miyagawa în proporție de „100% [...] mai mult de 100%”.[13] Miyagawa a descris astfel relația regizorului cu cameramanul: „Regizorul și cameramanul sunt ca soțul și soția. Poate că sunt de modă veche, dar aceasta este abordarea pe care am avut-o întotdeauna”.[11]

În anii 1980 Miyagawa a lucrat cu mai tânărul cineast Masahiro Shinoda, iar la sfârșitul vieții a supravegheat filmarea producției Castelul bufnițelor („Fukuro no Shiro”, 1999) a acestui regizor.[2][8]

Miyagawa este considerat inventatorul unei tehnici cinematografice cunoscute sub numele de filtrul bleach bypass (ignorare albire), pentru filmul Otōto (1960) al lui Ichikawa.[14][15][16]

Filmografie selectivăModificare

Premii și distincțiiModificare

  • 1977: premiul Academiei Japoneze de Film pentru cea mai bună imagine pentru Hanare goze Orin[18]
  • 1984: premiul Academiei Japoneze de Film pentru cea mai bună imagine pentru Setouchi shōnen yakyūdan[19]

NoteModificare

  1. ^ https://plus.si.cobiss.net/opac7/conor/78958947  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d Kirkup, James (). „Obituary: Kazuo Miyagawa”. The Independent. Londra. Accesat în . 
  3. ^ a b Ebiri, Bilge (). „Meet the Man Who Shot Some of Japanese Cinema's Greatest Masterpieces”. The Village Voice. New York City. Accesat în . 
  4. ^ Galbraith (2002), p. 132.
  5. ^ „Kazuo Miyagawa: Japan's Greatest Cinematographer”. Museum of Modern Art. . Accesat în . 
  6. ^ a b c d Bergan, Ronald (). „Kazuo Miyagawa”. The Guardian. Londra. Accesat în . 
  7. ^ Galbraith (2002), pp. 132-133.
  8. ^ a b c d e f g Galbraith (2002), p. 133.
  9. ^ Galbraith (2002), pp. 548-552.
  10. ^ Nogami (2006), p. 70.
  11. ^ a b Nogami (2006), p. 110.
  12. ^ Nogami (2006), pp. 74-75.
  13. ^ Nogami (2006), pp. 75, 110.
  14. ^ „Kon Ichikawa Retrospective Part 1” (în japoneză). National Film Center. Accesat în . 
  15. ^ 日刊スポーツ・訃報・宮川一夫氏 (în japoneză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „東京現像所:the 50th Anniversary:TOGENの歴史” (în japoneză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Galbraith IV (2002), p. 733.
  18. ^ Hammer (1991), p. 321.
  19. ^ Hammer (1991), p. 323.

BibliografieModificare

Legături externeModificare