Kedyw

Statul Secret Polonez Istoria Poloniei
Autoritățile
Guvernul
Administrația
Parlamentul
Tribunalele
Organizațiile politice
¹Partidul Socialist Polonez (stânga)
²Stronnictwo Ludowe (agrarienii)
³Stronnictwo Narodowe (dreapta moderată)
Stronnictwo Pracy (creștin-democrații)
⁴Partidul Muncitoresc Polonez (comuniștii)
⁵Bund și Hatzoar (stânga evreiască)
⁶Betar (sioniștii)
Obóz Narodowo-Radykalny (dreapta tradițională)
Falanga (extrema dreaptă)
Stronnictwo Demokratyczne (centriștii)
Organizațiile militare
Związek Walki Zbrojnej
Armia Krajowa (Kedyw)
Szare Szeregi

¹MR PPR-WRN și GL WRN
²Państwowy Korpus Bezpieczeństwa și Bataliony Chłopskie
³Narodowa Organizacja Wojskowa și Narodowe Sily Zbrojne
⁴Gwardia Ludowa și Armia Ludowa
⁵Żydowska Organizacja Bojowa
⁶Żydowski Związek Wojskowy
Altele
Presa
Învățământul
Vedeți și:
Istoria Poloniei (1939–1945)
Acest infocasetă: vizualizare • discuție • modificare

Kedyw (pronunție în poloneză: [ˈkɛdɨf], acronim parțial de la Kierownictwo Dywersji – cu sensul de „Direcția de Diversiune”, nume complet Kierownictwo Dywersji Komendy Głównej Armii Krajowej – cu sensul de „Direcția de Diversiune a Cartierului General al Armatei Teritoriale”)^[1] a fost o unitate poloneză a Armatei Teritoriale (Armia Krajowa) din Al Doilea Război Mondial care a efectuat misiuni de sabotaj, propagandă și operațiuni armate de luptă împotriva forțelor și colaboratorilor Germaniei Naziste de pe teritoriul Guvernământului General, în ținuturile poloneze încorporate celui de-al treilea Reich și statul german,^[2] precum și acțiuni de pacificare în teritoriile locuite de ucraineni.^[3]^[4]

Operațiuni modificare

Biuletyn Informacyjny^⁠(d) din 9 martie 1943, informând despre executarea pedepsei cu moartea pentru „uciderea a doi cetățeni de naționalitate evreiască poloneză” de către Kedyw.

Kedyw a fost creat la 22 ianuarie 1943, pe baza a două organizații anterioare ale Armia Krajowa: Związek Odwetu^⁠(d) (Asociația Retalierii) și Wachlarz^⁠(d). Inițial, unitățile erau mici și aveau baza în oraș. În cele din urmă, pe măsură ce s-au strâns mai mulți membri, unii s-au mutat în zonele împădurite pentru a începe un război de partizani. Kedyw a organizat fabrici de arme și muniție, școli militare, operațiuni de informații, contrainformații, spitale de campanie și o rețea de comunicații.

Kolegium A]]^⁠(pl)^[traduceți] pe strada Stawki din districtul Wola^⁠(d) în Revolta de la Varșovia 1944

Cei mai mulți membri ai Kedyw au fost cercetași de la Związek Harcerstwa Polskiego^⁠(d) și organizația sa de război, Szare Szeregi^⁠(d). Mulți dintre ofițeri erau Cichociemni^⁠(d), care erau agenți speciali antrenați în Regatul Unit și parașutați în Polonia ocupată. Grupuri Kedyw selectate (patrula) au efectuat operațiuni în toată Polonia ocupată. Cele mai notabile tipuri de operațiuni au fost: sabotarea căilor ferate, podurilor și drumurilor (incendierea trenurilor și a depozitelor de combustibil); distrugerea sau deteriorarea fabricilor de arme care au lucrat pentru Wehrmacht; eliberarea a sute de prizonieri și ostatici (o astfel de operațiune celebră a avut loc la 26 martie 1943 și este cunoscută sub numele de „Akcja pod Arsenałem”); execuții ale colaboratorilor și trădătorilor naziști condamnați de o instanță secretă (un colaborator a fost Igo Sym, un actor polonez care i-a informat pe germani despre operațiunile Armatei Interne); Operațiunea Centura (în poloneză: Akcja Taśma);^[5] execuții ale unor indivizi deosebit de brutali din rândul trupelor de ocupație germane, Gestapo, SS și poliție - Operațiunea Șefii^[6] (printre cei executați s-au numărat: generalul SS și de poliție Franz Kutschera^⁠(d), ucis la 2 februarie 1944, SS-Hauptscharfuhrer August Kretschmann, comandantul lagărului de concentrare Gęsiówka^⁠(d), SS-Rottenführer Ewald Lange, SS-Obersturmführer Herbert Schultz - Obersführer Franz Bürkl^⁠(d) și mulți alții, peste 2.000 de persoane. Astfel de persoane au fost condamnate oficial la moarte pentru crimele lor de către tribunalul statului secret polonez. Mulți nu au suportat presiunea și s-au întors în Reich).^[7]

Revolta de la Varșovia modificare

Înainte de Revolta de la Varșovia, majoritatea unităților Kedyw din zona Varșoviei au fost mutate în oraș și grupate în batalioane de infanterie. Printre acestea se numără „Zośka”,^[5] „Parasol”^[8] și „Miotła”. După ce au izbucnit luptele, majoritatea forțelor Kedyw s-au alăturat Grupului Radosław. Unitățile Kedyw au fost printre cele mai de succes trupe din Revoltă. Cercetașii nu numai că aveau mai multă experiență decât mulți soldați obișnuiți, dar au reușit și să adune mai multe provizii și arme.

Unitățile Kedyw au luat parte pentru prima dată la preluarea controlului asupra districtului Wola^⁠(d) din Varșovia. După două zile de lupte grele în Cimitirul Powązki în care toate atacurile germane au fost respinse cu pierderi grele, unitățile s-au retras peste noapte în centrul orașului și în Starówka (orașul vechi), unde s-au regrupat și și-au apărat sectoarele până la capitularea revoltei în octombrie 1944.

Comandanți modificare

Comandanți ai Kedyw au fost: generalul de brigadă Emil August Fieldorf^⁠(d) (Nil) (până în martie 1944)^[9] și Jan Mazurkiewicz^⁠(d) (Radosław) (până în august 1944).^[10]^[11]

Note modificare

^ Lerski, George J. (1996). Historical Dictionary of Poland, 966-1945. Greenwood Press. p. 251.
^ Witkowski 1984
^ Konflikty Zbrojne, Artykuły, Historia, II wojna światowa: Kedyw
^ Damian Markowski „Ce s-a întâmplat la Hanaczów”, „Polityka” nr. 3307, p. 65
^ ^a ^b Anna Borkiewicz-Celińska: Batalion „Zośka”, PIW, Warszawa 1990, ISBN 83-06-01851-6.
^ Tomasz Strzembosz, Akcje zbrojne podziemnej Warszawy 1939-1944, Warszawa, 1978
^ Strzembosz, Tomasz (1983). "Akcje zbrojne podziemnej Warszawy 1939–1944" (eng. Armed actions of underground Warsaw 1939-1944) (în Polish). Warszawa: Państwowy Instytut Wydawniczy. ISBN 8306007174.
^ „Warsaw Uprising Witnesses: Batallion Parasol”. www.warsawuprising.com. Accesat în 12 mai 2023. ^{[nefuncțională – arhivă]}
^ Fieldorf, Maria; Zachuta, Leszek (1993). General "Nil" August Emil Fieldorf: Fakty, Dokumenty Relacje (în poloneză). Instytut Wydawniczy Pax. ISBN 9788321115085.
^ Davies, Norman (4 septembrie 2008). Rising '44: The Battle for Warsaw (în engleză). Pan Macmillan. ISBN 9780330475747.
^ Lerski, Jerzy Jan; Wróbel, Piotr; Kozicki, Richard J. (1996). Historical dictionary of Poland, 966–1945. Greenwood Publishing Group. p. 345. ISBN 978-0-313-26007-0. Accesat în 8 august 2011.

Bibliografie modificare

HENRYK WITKOWSKI "KEDYW" OKRĘGU WARSZAWSKIEGO ARMII KRAJOWEJ W LATACH 1943 - 1944", Instytut Wydawniczy Związków Zawodowych, 1985, ISBN: 83-202-0217-5
Rybicka Hanna „Kedyw okręgu Warszawa Armii Krajowej Dokumenty - rok 1944”, Wydawnictwa Uniwersytetu Warszawskiego, 2009, ISBN: 978-83-235-0508-2
Drzyzga Bernard „Kedyw Okręgu AK Łódź și 60 Pułk AK”, 1988,
Jan Gozdawa-Gołębiowski „Kedyw „Białowieży”, Książka i Wiedza, 1990, ISBN: 83-05-11968-8, ISBN: 978-83-05-11968-9

Vezi și modificare

[1] Lerski, George J. (1996). Historical Dictionary of Poland, 966-1945. Greenwood Press. p. 251.

[2] Witkowski 1984

[3] Konflikty Zbrojne, Artykuły, Historia, II wojna światowa: Kedyw

[4] Damian Markowski „Ce s-a întâmplat la Hanaczów”, „Polityka” nr. 3307, p. 65

[:0-5] Anna Borkiewicz-Celińska: Batalion „Zośka”, PIW, Warszawa 1990, ISBN 83-06-01851-6.

[6] Tomasz Strzembosz, Akcje zbrojne podziemnej Warszawy 1939-1944, Warszawa, 1978

[7] Strzembosz, Tomasz (1983). "Akcje zbrojne podziemnej Warszawy 1939–1944" (eng. Armed actions of underground Warsaw 1939-1944) (în Polish). Warszawa: Państwowy Instytut Wydawniczy. ISBN 8306007174.

[8] „Warsaw Uprising Witnesses: Batallion Parasol”. www.warsawuprising.com. Accesat în 12 mai 2023. ^{[nefuncțională – arhivă]}

[9] Fieldorf, Maria; Zachuta, Leszek (1993). General "Nil" August Emil Fieldorf: Fakty, Dokumenty Relacje (în poloneză). Instytut Wydawniczy Pax. ISBN 9788321115085.

[10] Davies, Norman (4 septembrie 2008). Rising '44: The Battle for Warsaw (în engleză). Pan Macmillan. ISBN 9780330475747.

[lerski1-11] Lerski, Jerzy Jan; Wróbel, Piotr; Kozicki, Richard J. (1996). Historical dictionary of Poland, 966–1945. Greenwood Publishing Group. p. 345. ISBN 978-0-313-26007-0. Accesat în 8 august 2011.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]