Konstantin Aksakov
| Konstantin Aksakov | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Aksakovo(d), RSFS Rusă, URSS[1] |
| Decedat | (43 de ani)[1][3][2] Zakynthos, Peloponez, Grecia de Vest și Insulele Ionice(d), Grecia[1] |
| Înmormântat | Cimitirul Novodevici[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Părinți | Serghei Aksakov[1] |
| Frați și surori | Vera Sergheevna Aksakova[*] Ivan Sergheevici Aksakov[*] Grigori Sergheevici Aksakov[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus |
| Ocupație | poet filozof scriitor critic literar[*] |
| Limbi vorbite | limba rusă[2][4] |
| Activitate | |
| Studii | Imperatorski Moskovski universitet[*] ()[1] |
| Pregătire | Iuri Ivanovici Venelin[*] |
| Limbi | limba rusă |
Modifică date / text  | |
Konstantin Sergheevici Aksakov (în rusă Константи́н Серге́евич Акса́ков, n. , Aksakovo(d), RSFS Rusă, URSS – d. , Zakynthos, Peloponez, Grecia de Vest și Insulele Ionice(d), Grecia) a fost un scriitor și critic literar rus, unul dintre primii și cei mai importanți slavofili.
Tatăl său, Serghei Aksakov, și sora sa, Vera Aksakova, erau și ei scriitori,[5] iar fratele său mai mic, Ivan Aksakov, era jurnalist.
A scris piese de teatru, lucrări de critică socială și de istorie a vechii ordini sociale ruse.[6]
Konstantin Aksakov a fost primul care a publicat o analiză literară a lucrării Suflete moarte a lui Gogol, comparându-l pe autorul rus cu Homer (1842). Aksakov a scris, de asemenea, o serie de articole despre lingvistica slavonă.
După ascensiunea la tron a țarului Alexandru al II-lea, îi trimitea o scrisoare în care-l sfătuia să restabilească zemski sobor (1855).
Biografie
modificareAksakov s-a născut în familia proeminentului scriitor rus Serghei Timofeevici Aksakov (1791-1859) și a soției sale, Olga Semionovna Zaplatina (1793-1878). Bunicul lui, Timofei Stepanovici Aksakov, aparținea vechii familii nobiliare Aksakov ai cărei membri pretindeau a fi descendenți ai lui Șimon. Primul lor strămoș atestat era Ivan Feodorovici Veliaminov, poreclit Oksak care trăise în secolul al XV-lea. Blazonul familiei a fost inspirat de stema poloneză Przyjaciel (cunoscută, de asemenea, sub numele de Aksak), care este considerat a fi de origine tătară din Polonia (cuvântul „oksak” înseamnă „șchiop” în limbile turcice).[7] Toate acestea i-au făcut pe unii cercetători să creadă că familia Aksakov avea origine tătărească,[8] în ciuda faptului că ea nu avea nici o legătură cu nobilimea poloneză.
Bunicul matern al lui Aksakov era generalul rus Semion Grigorievici Zaplatin care luptase sub comanda lui Aleksandr Suvorov și care se căsătorise cu prizoniera turcă Igel-Syum.[9]
Aksakov crescu la o moșie de la țară, înainte de a se muta la Moscova, împreună cu familia lui. El trăi întreaga viață cu părinții lui, fără a se căsători sau a se mută din casă. Studia la Universitatea de Stat din Moscova și deveni membru al Cercului Stankevici, un grup de hegelieni ruși și adepți timpurii ai democrației ruse.
Aksakov i-a cunoscut ulterior pe Ivan Kireevski și Aleksei Homiakov, a adoptat filozofia slavofilă și a rupt orice contact cu Cercul Stankevici.
Filosofie
modificareLucrarea lui Aksakov referitoare la Mihail Lomonosov (1846) a încercat să sintetizeze viziunea lui cu privire la misiunea istorică și religioasă a țăranilor ruși cu filozofia lui Hegel. Mai târziu, Aksakov a abandonat filosofia hegeliană și a devenit un antieuropean radical.[10]
Referințe
modificare- ^ a b c d e f Kratkaia literaturnaia iențiklopedia
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Konstantin Sergejevič Aksakov, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Marina Ledkovskai͡a-Astman; Charlotte Rosenthal; Mary Fleming Zirin (). Dictionary of Russian Women Writers. Greenwood Publishing Group. pp. 14–15. ISBN 978-0-313-26265-4. Mai multe valori specificate pentru
|autor=și|nume=(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|autor2=și|nume2=(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|autor3=și|nume3=(ajutor) - ^ Russia and Western Civilization: Cultural and Historical Encounters By Russell Bova
- ^ Andrei Kuleshov (2009). Aksakovs. The History of Broken Fates. Chapter I: Origins. — Moscow: Territory, 328 pages ISBN: 978-5-98393-018-6 at the official Aksakov family website (in Russian)
- ^ Peter K. Christoff, K.S. Aksakov, A Study in Ideas, Vol. III: An Introduction to Nineteenth-Century Russian Slavophilism, Princeton University Press (2014), p. 102
- ^ Kuleshov A. S., Naumov O. N. (2009). Aksakovs. Ahnentafel. Generation XXV. — Moscow: Territory ISBN: 978-5-98393-019-3 at the official Aksakov family website (in Russian)
- ^ Everything2.com