Léon Denis
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Foug⁠(d), Meurthe, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Tours, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4][5] Modificați la Wikidata

Léon Denis (n. , Foug⁠(d), Meurthe, Franța – d. , Tours, Franța) a fost un filozof spiritist renumit[6] și, alături de Gabriel Delanne și Camille Flammarion, unul din principalii exponenți ai spiritismului după moartea lui Allan Kardec. A ținut prelegeri în întreaga Europă la conferințe internaționale de spiritism și spiritualism, promovând ideea supraviețuirii sufletului după moarte și implicațiile acesteia în relațiile umane. El este cunoscut ca apostolul spiritismului francez.[necesită citare]

Biografie

modificare

Léon Denis s-a născut în Foug, Meurthe-et-Moselle, Franța, la 1 ianuarie 1846,[7] într-o familie umilă. A practicat la început, de nevoie, diferite munci manuale grele pentru a-și întreține familia. De la primii săi pași în lume, a simțit prezența unor prieteni invizibili care-l ajutau. În loc să participe la activitățile specifice vârstei sale, el a încercat să se instruiască cât mai intens posibil. A citit lucrări serioase, străduindu-se, astfel, prin propriile sale eforturi, să-și dezvolte inteligența și a devenit un serios și competent autodidact.

La vârsta de 18 ani, el a început să lucreze ca agent de vânzări și a trebuit astfel să călătorească frecvent. Această situație a continuat până la data reformării sale[necesită clarificare] și după. Iubea muzica și, ori de câte ori avea ocazia, a asistat la spectacole de operă sau la concerte. El a interpretat la pian unele arii bine-cunoscute, precum și unele compoziții proprii. Nu fuma, era aproape exclusiv vegetarian și nici nu consuma băuturi fermentate. Apa era, din punctul său de vedere, băutura ideală.

Avea obiceiul de a citi cu interes diferite cărți, colindând librăriile. Aflat într-un astfel de periplu, a avut ocazia, la vârsta de 18 ani, să observe o lucrare cu un titlu neobișnuit: Cartea Spiritelor a lui Allan Kardec. Având la el suma de bani necesară, a cumpărat cartea și s-a grăbit imediat să ajungă acasă pentru a o citi.

Denis a comentat următoarele despre această carte: „am găsit în această carte soluția clară, completă și logică, la o problemă universală. Convingerea mea a devenit puternică. Teoria spiritistă mi-a risipit indiferența și îndoielile.”[necesită citare]

Denis nu a fost doar un succesor al lui Allan Kardec, așa cum se crede în general, ci a avut un rol foarte important în consolidarea mișcării spiritiste. S-a angajat în studii doctrinare și în cercetări asupra mediilor și a popularizat mult mișcarea spiritistă în Franța și în întreaga lume. El a aprofundat aspectele morale ale doctrinei și, mai presus de toate, a consolidat Mișcarea în primele decenii ale secolului al XX-lea.

În spiritism, Kardec a avut rolul unui înțelept, iar Denis a avut rolul unui filozof. Léon Denis a fost numit Apostolul Spiritismului, datorită activității sale susținute de promovare a mișcării și cărților publicate despre noua doctrină. Având o mare sensibilitate morală, el și-a dedicat întreaga sa existență apărării postulatelor pe care Kardec le-a transmis în cărțile Pentateuhului spiritist.

Denis însuși și-a rezumat misiunea sa astfel: „Mi-am consacrat existența slujirii unei mari cauze, spiritismul sau spiritualismul modern, care va fi cu siguranță credința universală și religia viitorului”.[8]

Unele dintre lucrările sale sunt disponibile, de asemenea, în traduceri în limba engleză.

Referințe

modificare
  1. ^ a b Léon Denis, Autoritatea BnF 
  2. ^ a b Léon Denis, Babelio 
  3. ^ Léon Denis, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  4. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ Spence, Lewis. Encyclopedia of Occultism and Parapsychology p. 229.
  7. ^ Biography Arhivat în , la Wayback Machine. (Bezerra de Menezes Kardecian Spiritist Center)
  8. ^ Le Génie Celtique. Les derniers jours de la vie du Maître

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare