Wikipedia

Léon Poliakov

istoric francez
Léon Poliakov
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Orsay, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bagneux din Paris[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGermaine Poliakov[*]​[3] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[4]
 Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[5][6] Modificați la Wikidata
Studiilycée Janson-de-Sailly[*][[lycée Janson-de-Sailly (secondary school in Paris, France)|​]]
PatronajUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Note
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​
Premiul Ansfield-Wolf[*]​
Bernard Lecache Prize[*][[Bernard Lecache Prize (award)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Léon Poliakov (în rusă Лев Поляков; n. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. , Orsay, Île-de-France, Franța) a fost un istoric francez care a scris în special lucrări despre Holocaust și antisemitism, printre care Le Mythe aryen (1971).

Biografie

modificare

Născut într-o familie de evrei ruși, Poliakov a trăit în Italia și Germania până când s-a stabilit în Franța.

El a cofondat Centrul de documentare evreiască contemporană, înființat în 1943 pentru a aduna documente despre persecuția evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. L-a asistat pe Edgar Faure la Procesele de la Nürnberg.

Poliakov a lucrat apoi ca director de cercetare al Centrului Național al Cercetării Științifice (Centre national de la recherche scientifique) din 1954 până în 1971.[7]

Potrivit istoricului Jos Sanchez, Poliakov a fost primul istoric care a evaluat în mod critic atitudinea papei Pius al XII-lea cu privire la diferite chestiuni relaționate cu Holocaustul. În noiembrie 1950 Poliakov a scris articolul „The Vatican and the 'Jewish Question' - The Record of the Hitler Period-And After" în influenta revistă evreiască Commentary. Acest articol a fost primul care a analizat atitudinea papalității în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al Holocaustului, dar abia după 1963, când dramaturgul german Rolf Hochhuth a publicat piesa Der Stellvertreter, acest aspect politic investigat inițial de Poliakov a trezit interes pe plan mondial.

Deși puțin remarcat la acea dată, Breviaire de la haine („Breviarul urii”, 1961) al lui Poliakov a fost prima lucrare importantă despre genocid, care a precedat cu un deceniu lucrarea Destruction of the European Jews (1961) a lui Raul Hilberg. Lucrarea lui Poliakov a avut parte de recenzii elogioase,[8] deși contrazicea opinia dominantă din studiile de la acel moment că genocidul a șase milioane de evrei era imposibil din punct de vedere logistic și nu putea fi realizat. Poliakov a scris în Memoriile sale că s-a abținut de la folosirea cuvântului genocid, care era considerat nepotrivit în anul 1951, când a fost publicată pentru prima oară această lucrare revoluționară.[9]

Lucrări

modificare
  • La Condition des Juifs en France sous l'Occupation italienne, prefață de Justin Godart, introducere de Isaac Schneersohn, Éditions du Centre, Paris, « Centre de documentation juive contemporaine », nr. 3, 1946.
  • L'Étoile jaune, prefață de Justin Godart, introducere de Isaac Schneersohn, Éditions du Centre de documentation juive contemporaine, Paris, « Centre de documentation juive contemporaine », nr. 2, 1949; reed. sub titlul L'Étoile jaune. La situation des Juifs en France sous l'Occupation. Les législations nazie et vichyssoise, Éditions Grancher, Paris, 1999. ISBN: 2-7339-0642-9. Reunește trei texte: cartea L'Étoile jaune (1949), un articol lung apărut în revista Historia (1968) și o comunicare științifică din 1980 la colocviul internațional de la Cerisy.
  • Le Bréviaire de la haine. Le IIIe Reich et les Juifs, prefață de François Mauriac, Calmann-Lévy, Paris, 1951]; ed. a II-a, Paris, 1960; altă ed., Presses Pocket, Paris, 1993; tradusă în engleză în 1956 sub titlul Harvest of Hate: The Nazi Program for the Destruction of Jews in Europe.
  • împreună cu Joseph Wulf, Das Dritte Reich und seine Denker — Dokumente, Arani, Berlin-Grunewald, 1955; traducere franceză cu concursul CDJC, Gallimard, Paris, 1959.
  • Histoire de l’antisémitisme, vol. I : Du Christ aux Juifs de Cour, Calmann-Lévy, Paris, 1955; ediție prescurtată, revăzută, corectată, completată și actualizată: Hachette, Paris, « Pluriel », 1981; Éditions du Seuil, Paris, « Points Histoire », 1991, 2 vol. (vol. 1. L'Âge de la foi; vol. 2. L'Âge de la science).
  • Petite histoire de l'antisémitisme, Comptoir du Livre du Keren Hasefer, Paris, 1956.
  • Histoire de l’antisémitisme, vol. II : De Mahomet aux Marranes, Calmann-Lévy, Paris, 1961.
  • Le Procès de Jérusalem, Calmann-Lévy, Paris, 1963.
  • Auschwitz, Julliard, Paris, « Archives », 1964.
  • Les Banquiers juifs et le Saint-Siège, du XIIIe au XVIIe, Calmann-Lévy, Paris, 1967.
  • Histoire de l'antisémitisme, vol. III : De Voltaire à Wagner, Calmann-Lévy, Paris, 1968.
  • De l'antisionisme à l'antisémitisme, Calmann-Lévy, Paris, 1969.
  • Le Mythe aryen. Essai sur les sources du racisme et des nationalismes, Calmann-Lévy, Paris, 1971; ed. de buzunar, Presses Pocket, Paris, 1994.
  • Le Procès de Nuremberg, Julliard-Gallimard, Paris, « Archives », 1971.
  • Les Juifs et notre histoire (culegere de articole), Flammarion, Paris, 1973.
  • (dir.) Hommes et bêtes. Entretiens sur le racisme, Mouton, Paris - Haga - New York, 1975.
  • împreună cu Christian Delacampagne și Patrick Girard, Le Racisme, Seghers, Paris, 1976.
  • Histoire de l'antisémitisme, vol. IV : L'Europe suicidaire (1870-1933), Calmann-Lévy, Paris, 1977.
  • (dir.) Ni Juif ni Grec. Entretiens sur le racisme, Mouton, Paris - Haga - New York, 1978.
  • La Causalité diabolique, vol. 1 : Essai sur l'origine des persécutions, vol. 1, Calmann-Lévy, Paris, 1980 ; reed. celor 2 volume într-un singur volum, 2006, cu o prefață de Pierre-André Taguieff.
  • Brève histoire du génocide nazi, Hachette, Paris, 1980.
  • (dir.) Le Couple interdit. Entretiens sur le racisme. La dialectique de l’altérité socio-culturelle et la sexualité, Mouton, Paris - Haga - New York, 1980.
  • L'Auberge des musiciens. Mémoires, Paris: Mazarine  ; rééd. augmentée, Paris, Grancher, 1999.
  • De Moscou à Beyrouth. Essai sur la désinformation, Calmann-Lévy, Paris, 1983.
  • La Causalité diabolique, vol. 2 : Du joug mongol à la victoire de Lénine 1250-120, Paris, Calmann-Lévy, 1985 ; rééd. des 2 tomes en 1 volume, 2006, avec une préface de Pierre-André Taguieff.
  • avec Jean-Pierre Cabestan, Les Totalitarismes du XXe siècle. Un phénomène historique dépassé ?, Paris, Fayard, 1987.
  • Moscou, troisième Rome. Les intermittences de la mémoire historique, Paris, Hachette, « Littérature », 1989.
  • L'Envers du destin. Entretiens avec Georges-Elia Sarfati (autobiografie), Éditions de Fallois, Paris, 1989.
  • Les Samaritains, Seuil, Paris, 1991.
  • împreună cu Florence Gravas, L'Épopée des vieux-croyants. Une histoire de la Russie authentique, Perrin, Paris, 1991 ISBN: 978-2262005986.
  • (dir.) Histoire de l'antisémitisme (1945-1993), Éditions du Seuil, Paris, 1994 ISBN: 9782020141383.
  • L'Impossible choix. Histoire des crises d’identité juive, Éditions Austral, Paris, 1995 ISBN: 978-2841120086.
  • Sur les traces du crime (culegere de articole), prefață de Christian Delacampagne, introducere de Paul Zawadzki, Berg International, Paris, 2003 ISBN: 9782911289569.

Note

modificare
  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Leon Poliakov, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ http://www.akadem.org/sommaire/themes/histoire/shoah/l-enseignement-de-la-shoah/hommage-a-leon-poliakov-1910-1997-21-12-2010-12142_101.php  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ LIBRIS, , accesat în  
  5. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ Kirkup, James (). „Obituary: Leon Poliakov”. The Independent. Accesat în . 
  8. ^ Arendt, Hannah (). „Breviaire de la Haine: Le IIIe Reich et les Juifs, by Léon Poliakov” [Harvest of Hate: The Third Reich and the Jews, by Léon Poliakov]. commentarymagazine.com. Calmann-Lévy. Arhivat din original la . Accesat în . Léon Poliakov's excellent book on the Third Reich and the Jews is the first to describe the last phases of the Nazi regime on the basis, strictly, of primary source material. This consists chiefly of documents presented at the Nuremberg Trials and published in several volumes by the American government under the title Nazi Conspiracy and Aggression, These volumes contain, in addition to captured Nazi archives, a considerable number of sworn reports and affidavits by former Nazi officials. Mr. Poliakov, with a reasoned obstinacy, tells the story as the documents themselves unfold it, thus avoiding the prejudices and preconceived judgments that mar almost all the other published accounts. 
  9. ^ Poliakov, Léon (). L'Auberge des musiciens [Musicians Inn] (în French). Paris: Mazarine. p. 178. ISBN 9782863740729. OCLC 461714504.  as cited in p247 of Bensoussan, Georges (). David Bankier; Dan Mikhman, ed. „Holocaust Historiography in Context: Emergence, Challenges, Polemics and Achievements”. Berghahn Books. pp. 245–254. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Léon_Poliakov&oldid=16603560