Laghi Gricilli
| Laghi Gricilli | |
  | |
| Poziția |  Provincia Latina Italia |
|---|---|
| Coordonate | 41°26′58″N 13°07′31″E / 41.449444°N 13.125278°E |
| Suprafață | 179 ha  |
| Cod Natura 2000 | IT6040003 |
Modifică date / text  | |
Laghi Gricilli este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI) din Italia întinsă pe o suprafață de 179 ha, integral pe uscat.
Localizare
modificareCentrul sitului Laghi Gricilli este situat la coordonatele 41°26′58″N 13°07′31″E / 41.449444°N 13.125278°E.
Înființare
modificareSitul Laghi Gricilli a fost declarat sit de importanță comunitară în iunie 1995 pentru a proteja 14 specii de animale. Situl a fost protejat și ca arie specială de conservare în decembrie 2016[1].[2][3]
Biodiversitate
modificareSituată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 4 habitate naturale: Pajiști umede mediteraneene cu ierburi înalte de Molinio-Holoschoenion, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Ape oligotrofe în general din solurile nisipoase vest-mediteraneene, cu un conținut foarte redus de minerale, cu Isoetes spp., Ape puternic oligomezotrofe cu vegetație bentonică cu Chara spp..[3]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[2]
- păsări (12): privighetoare-de-baltă (Acrocephalus melanopogon), pescăruș albastru (Alcedo atthis), stârc roșu (Ardea purpurea), rață roșie (Aythya nyroca), șerpar (Circaetus gallicus), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), egretă mică (Egretta garzetta), șoim călător (Falco peregrinus), stârc pitic (Ixobrychus minutus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), chiră de mare (Thalasseus sandvicensis)
- pești (1): Rutilus rubilio
- reptile (1): țestoasa de baltă (Emys orbicularis)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 8 specii de plante.[2]
Note
modificare- ^ a b DM 06/12/2016 - G.U. 301 del 27-12-2016
- ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Laghi Gricilli”. Accesat în .
- ^ a b „Laghi Gricilli”. biodiversity.europa.eu. Accesat în .