Lebensborn („Fântâna vieții”) a fost o organizație germană nazistă, inițiată de șeful SS, Heinrich Himmler, care avea case de maternitate și acorda asistență financiară soțiilor membrilor SS. Totodată ținea orfelinate și avea programe de relocare pentru copiii răpiți de naziști. 20.000 de copii s-au născut prin programul Lebensborn.

Maternitate Lebensborn

Inițial întemeiată în 1935 în Germania, organizația „Lebensborn” s-a întins în Europa de Vest și Nord în timpul ocupației naziste din al Doilea Război Mondial.

Conform legilor eugenice rasite, programul era doar pentru copii care erau considerați puri din punct de vedere rasial. În multe dintre țările ocupate de naziști multe femei care aveau copii cu soldați germani, și care erau ostracizate din această cauză, nu aveau altă alternativă decât să ceară ajutorul organizației „Lebensborn”.

În timpul războiului, organizația aranja adoptări de către familii germane ale orfanilor din țările ocupate.

Fondată pe data de 12 decembrie 1935 la München, „Lebensborn e. V.” (e. V. înseamnă „organizație înregistrată”) a fost un birou din cadrul SS, al cărui obiectiv era oferirea de servicii sociale familiilor naziste. Prin aceasta se spera ca membrii SS o să aibă mai mulți copii.

În anul 1939 organizația avea 8.000 de membri, din care 3.500 erau lideri SS.[1]

Șefi ai organizației „Lebensborn e. V.” au fost SS-Standartenführer Max Sollmann și SS-Oberführer Dr. Gregor Ebner.

Botezul unui copil Lebensborn

Prima casă Lebensborn a fost „Heim Hochland”, din Steinhöring, de lângă München, care s-a deschis în 1936, iar prima casă Lebensborn din afara Germaniei a fost în Norvegia, în 1941.

Lebensborn e. V. avea case, sau avea planuri gata de a construi case Lebensborn în următoarele țări:

Ca. 8.000 de copii s-au născut în case de maternitate „Lebensborn” în Germania, și tot vreo 8.000 în Norvegia (printre altele Anni-Frid Lyngstad, viitoare membră ABBA).

Bibliografie modificare

  • Catrine Clay & Michael Leapman: Master race: the Lebensborn experiment in Nazi Germany. Publisher: Hodder & Stoughton, 1995. ISBN 0-340-58978-7. (German version: Herrenmenschen - Das Lebensborn-Experiment der Nazis. Publisher: Heyne-TB, 1997)
  • "Children of World War II: the Hidden Enemy Legacy." Ed. Kjersti Ericsson and Eva Simonsen. New York: Berg Publishers, 2005.
  • Marc Hillel and Clarissa Henry: Of Pure Blood. Published 1976. ISBN 0-07-028895-X (French version: Au nom de la race. Publisher: Fayard)
  • Dorothee Schmitz-Köster: Deutsche Mutter bist du bereit - Alltag im Lebensborn. Publisher: Aufbau-Verlag, 2002.
  • Gisela Heidenreich: Das endlose Jahr. Die langsame Entdeckung der eigenen Biographie - ein Lebensbornschicksal. Published: 2002.
  • Georg Lilienthal: Der Lebensborn e. V. - Ein Instrument nationalsozialistischer Rassenpolitik. Publisher: Fischer, 1993 (possibly republished in 2003).
  • Kare Olsen: Vater: Deutscher. - Das Schicksal der Norwegischen Lebensbornkinder und ihrer Mütter von 1940 bis heute. Published 2002. (the authoritative resource on Lebensborn in Norway and available in Norwegian: Krigens barn: De norske krigsbarna og deres mødre. Published: Aschehoug 1998. ISBN 82-03-29090-6)
  • Jörg Albrecht: Rohstoff für Übermenschen. Published: Artikel in Zeit-Punkte 3/2001 zum Thema Biomedizin, S. 16-18.
  • Benz, W.; Graml, H.; Weiß, H.(1997): Enzyklopädie des Nationalsozialismus. Published: Digitale Bibliothek, CD-ROM, Band 25, Directmedia GmbH, Berlin.
  • Trials of War Criminals - Before the Nuernberg Military Tribunals Under Control Council Law No. 10. Vol. 5: United States v. Ulrich Greifelt, et al. (Case 8: 'RuSHA Case'). Publisher: US Government Printing Office, District of Columbia, 1950.
  • Thompson, Larry V. Lebensborn and the Eugenics Policy of the Reichsführer-SS. Central European History 4 (1971): 54-77.
  • Wältermann, Dieter. The Functions and Activities of the Lebensborn Organisation Within the SS, the Nazi Regime, and Nazi Ideology. The Honors Journal II (1985: 5-23).
  • Huston, Nancy, Lignes de faille, Actes Sud, ISBN 2-7609-2606-4, 2006
  • Huston, Nancy, Fault Lines, Atlantic Books, ISBN 978-1-84354-852-2, 2007


Note modificare

  1. ^ „Stadt Wernigerode - Rathaus Wernigerode”. Arhivat din original la . Accesat în .