Legea lui Charles

Legea lui Charles sau legea transformării izocore este o lege a gazelor ce a fost descoperită de fizicianul francez Jacques Charles în anul 1787 și în mod independent de chimistul francez Joseph Louis Gay-Lussac în 1802.

La volum constant, presiunea unei anumite mase de gaz este direct proporțională cu temperatura sa absolută.

Jacques Charles a demonstrat că la supunerea unui gaz la o transformare izocoră, raportul dintre presiunea și temperatura acestuia se menține constant:

${\frac {p-p_{0}}{p_{0}}}={\beta t}$ sau $p=p_{0}\left(1+{\beta t}\right)$

${\frac {p_{1}}{T_{1}}}={\frac {p_{2}}{T_{2}}}$

V =ct, P/T=constant. (temperatura în grade Kelvin).

în care P_o este presiunea gazului , iar β coeficientul termic al presiunii. Pentru gazele ideale β = 1/273,15.

Explicația moleculară a legii lui Charles constă în faptul că prin ridicarea temperaturii unui gaz crește viteza medie a moleculelor sale, acestea se ciocnesc mai frecvent de pereții vasului și au un impact mai puternic, astfel crește presiunea efectuată de moleculele gazului asupra acestora.

Vezi și

• Gaz ideal

Bibliografie

• E. Dragomirescu, L. Enache, Biofizică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993

Legături externe

• http://www.scrigroup.com/educatie/chimie/Legile-gazelor-Legea-BoyleMari23565.php