Leonid Anulov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Hîncești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Activitate
Bătălii / RăzboaieRăzboiul Germano-Sovietic  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Steagul Roșu
Ordinul Lenin  Modificați la Wikidata

Leonid Anulov (născut Moskovici; în rusă Леонид Анулов; n. , Hîncești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un evreu basarabean, militar și agent de informații sovietic (membru al „Orchestrei Roșii”), participant al Primului Război Mondial, Războiului Civil Rus, Conflictului chino-sovietic din 1929 și Războiului Civil Spaniol.

Biografie modificare

S-a născut în târgul Hîncești din ținutul Chișinău, gubernia Basarabia (Imperiul Rus). În mai 1916 a devenit soldat în armata țaristă. În anii 1916-1917 a participat la prima conflagrație mondială.

În 1918 s-a alăturat Armatei Roșii și a luat parte la luptele din Războiul Civil Rus. În 1919 s-a alăturat PCUS și Partidului Comunist din Ucraina și a luat parte la trei cursuri pentru comandanții de artilerie din Odesa. În iulie al aceluiași an a fost trimis în străinătate de către conducerea Departamentului de Apărare al Armatei Roșii și a fost implicat în organizarea unei mișcări bolșevice clandestine în Basarabia devenită românească.[1]

După întoarcerea sa, în octombrie 1922, a devenit asistent al reprezentantului GPU, post deținut până în octombrie 1923. În 1924 a urmat cursuri de perfecționare a recunoașterii celui de-al 4-lea Departament Principal al statului major al Armatei Roșii și din aprilie până în august 1925 a activat în cadrul serviciului de informații. În august 1925-iunie 1929 a ocupat diferite posturi în cadrul GPU.

În 1929 a fost trimis în China ca rezident ilegal și a luptat în conflictul de frontieră sovieto-chinez din Manciuria, în 1930 a fost decorat cu Ordinul Steagului Roșu. În 1932 s-a întors la Moscova. Din martie 1933 până în februarie 1935 a urmat facultatea de comandă a academiei militare pentru mecanizarea și motorizarea Armatei Roșii, apoi cursuri de limbi străine.[2]

În ianuarie 1936 a primit gradul de maior și a fost trimis ca rezident ilegal în Spania, de acolo în Franța și Elveția. În Franța a organizat o rețea de agenți a serviciului de informații militare sovietic („Orchestra Roșie”). A fost una dintre cele trei rețele de agenții ale GPU pentru a monitoriza evoluțiile din Germania Național-Socialistă. Celelalte două rețele au activat în Varșovia și Bruxelles. Rețeaua Anulov din Elveția, care în documentele ulterioare a fost denumită „Orchestra Roșie”, s-a bazat inițial pe informarea din partea jurnalistului elvețian Otto Pünter („Pakbo”), apoi Alexander Radó („Dora”).[3] Ceilalți doi rezidenți ai GPU în Elveția au fost Ursula Hamburger („Sonja”) de la sfârșitul anului 1938 și Rachel Dübendorfer („Sissi”). În calitate de operator de radio pentru rețeaua elvețiană, Anulov i-a recrutat pe luptătorii spanioli britanici Alexander Foote și Len Beurton.[4]

În aprilie 1938, a fost readus la Moscova, unde a primit Ordinul Lenin, cu toate acestea, în iunie a fost demis din serviciu și arestat (Marea Epurare).[5] Alexander Radó a preluat conducerea rețelei de agenți elvețieni.[6] Anulov fost condamnat la 15 ani de muncă. În 1953 a fost eliberat din lagăr și a trăit în exil până în 1955. După reabilitare a locuit la Moscova, unde a murit în 1974.

Referințe modificare

  1. ^ Леонид Анулов – прародитель «Красной капеллы» la mir-znaniy.com
  2. ^ Колпакиди А.[И.] ГРУ в Великой Отечественной войне. — М.: Яуза: Эксмо, 2010. — 608 с. — (ГРУ) — 3000 экз. — ISBN 978-5-699-41251-8
  3. ^ Sándor Radó: Dora meldet..., Militärverlag der DDR: Berlin 1974, 3. Auflage 1980.
  4. ^ Kolpakidi, A. I: ГРУ в Великой Отечественной войне.(Die GRU im Großen Vaterländischen Krieg) — Verlag EKSMO, Moskau 2010. ISBN 978-5-699-41251-8
  5. ^ Анулов Леонид Абрамович la hrono.ru
  6. ^ Dóra jelenti – újra, Riport Tromm Andrással, a könyv szerkesztőjével (Veröffentlichung des unzensierten Manuskripts zu Dora meldet...), Budapest 2006.