Leonid Velileaev

Leonid Velileaev
Date personale
Născut	15/28 iunie 1916 Gubernia Taurida, Imperiul Rus
Decedat	27 decembrie 1997 (81 de ani) Antrațît, regiunea Luhansk, Ucraina
Ocupație	militar
Activitate
Ramura	infanterie
Gradul	sergent major[*]​
Bătălii / Războaie	Frontul de Est
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Războiului Patriotic cl. I[*]​ Medalia pentru Merit în Luptă[*]​ Medalia „Pentru vitejie”[*]​ Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]​ Medalia „Veteran al muncii”[*]​ Medalia jubiliară „50 de ani de la victoria în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]​ orden Slavî III stepeni[*][[orden Slavî III stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]] orden Slavî II stepeni[*][[orden Slavî II stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]] orden Slavî I stepeni[*][[orden Slavî I stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]] iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]

Leonid (Nasibulla) Abibulaevici Velileaev, menționat și Leonid Velilayev, (în rusă Леонид (Насибулла) Абибулаевич Велиляев, în tătară crimeeană Nasibulla Abibulla oğlu Velilâyev/Насибулла Абибулла огълу Велиляев; n. 15/28 iunie 1916, Gubernia Taurida, Imperiul Rus – d. 27 decembrie 1997, Antrațît, regiunea Luhansk, Ucraina) a fost un militar tătar crimean din Armata Roșie, care a participat la luptele pentru eliberarea orașelor Odesa și Kovel și a Poloniei și a fost decorat cu Ordinul Slava clasa I pentru vitejie în cel de-al Doilea Război Mondial.

Biografie

Tinerețea

Velileaev s-a născut în anul 1916 într-o familie de țărani tătari crimeeni din satul rural Akmonai (azi Kameanske). După ce a absolvit șapte clase la școala din sat în 1928, a făcut ucenicie la o fabrică și mai târziu a lucrat la Uzina Metalurgică^⁠(d) din Kerci până în anul 1937, când a fost încorporat pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu în Armata Roșie; el a fost trimis în curând să lupte în Războiul Sovieto-Finlandez.

Al Doilea Război Mondial

Velileaev a fost demobilizat după război, dar nu a avut timp să se întoarcă acasă, deoarece a început Războiul Germano-Sovietic și a plecat din Gara Kiev direct la comisariatul militar^⁠(d). A fost repartizat ca sergent în Regimentul 140 Infanterie de Gardă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost rănit în mod repetat în timpul luptelor. A fost decorat cu Ordinul Slava la 25 septembrie 1944 pentru acțiunile desfășurate ca locțiitor de comandant de pluton în satul Olșanka (regiunea Jîtomîr) din Ucraina, în care a fost rănit în timp ce conducea un atac asupra pozițiilor defensive inamice, care a dus la moartea a 13 militari inamici și la anihilarea a trei posturi de tragere. Ulterior a primit Medalia „Pentru Curaj”^⁠(d) pentru că a condus cu succes un atac pe malul vestic al râului Vistula, care a scos din luptă 20 de militari inamici.

La 8 februarie 1945 a primit Ordinul Slava clasa a II-a pentru că a capturat personal un general german în cursul Ofensivei de la Varșovia, după ce a luat cu asalt o tranșee inamică. În timpul luptelor grele de stradă din cadrul Bătăliei de la Berlin de la 1 mai 1945, Velileaev a preluat comanda plutonului său și a condus un asalt, în care au fost distruse patru puncte de tragere cu mitraliera și au fost uciși 18 militari inamici. Pentru aceasta, a primit Ordinul Slava clasa I pe 15 mai 1946 la Kremlin din partea lui Mihail Kalinin, președintele prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice. A fost demobilizat din armată în ianuarie 1948.

Viața de după război

Velileaev, după ce a luat numele slav de Leonid, a fost unul dintre puținii tătari crimeeni care nu a fost deportat în Asia Centrală în Sürgün. A trăit tot restul vieții în Ucraina continentală, mai întâi în orașul Donețk (regiunea Donețk) și apoi în orașul Antrațît (regiunea Luhansk), unde a lucrat într-o mină. A murit la 27 decembrie 1997, la vârsta de 81 de ani.