Leonid Velileaev

militar tătar crimean din Armata Roșie (1916-1997)
Leonid Velileaev
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Gubernia Taurida, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Antrațît, regiunea Luhansk, Ucraina Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Activitate
Ramurainfanterie  Modificați la Wikidata
Gradulsergent major[*]  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieFrontul de Est  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Războiului Patriotic cl. I[*]
Medalia pentru Merit în Luptă[*]
Medalia „Pentru vitejie”[*]
Medalia „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
Medalia „Veteran al muncii”[*]
Medalia jubiliară „50 de ani de la victoria în Marele Război Patriotic 1941–1945”[*]
orden Slavî III stepeni[*][[orden Slavî III stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]]
orden Slavî II stepeni[*][[orden Slavî II stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]]
orden Slavî I stepeni[*][[orden Slavî I stepeni (military decoration of the Soviet Union)|​]]
iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.»[*][[iubileinaia medal «Sorok let Pobedî v Velikoi Otecestvennoi voine 1941—1945 gg.» (commemorative medal of the Soviet Union)|​]]  Modificați la Wikidata

Leonid (Nasibulla) Abibulaevici Velileaev, menționat și Leonid Velilayev, (în rusă Леонид (Насибулла) Абибулаевич Велиляев, în tătară crimeeană Nasibulla Abibulla oğlu Velilâyev/Насибулла Абибулла огълу Велиляев; n. , Gubernia Taurida, Imperiul Rus – d. , Antrațît, regiunea Luhansk, Ucraina) a fost un militar tătar crimean din Armata Roșie, care a participat la luptele pentru eliberarea orașelor Odesa și Kovel și a Poloniei și a fost decorat cu Ordinul Slava clasa I pentru vitejie în cel de-al Doilea Război Mondial.

Biografie

modificare

Tinerețea

modificare

Velileaev s-a născut în anul 1916 într-o familie de țărani tătari crimeeni din satul rural Akmonai (azi Kameanske). După ce a absolvit șapte clase la școala din sat în 1928, a făcut ucenicie la o fabrică și mai târziu a lucrat la Uzina Metalurgică⁠(d) din Kerci până în anul 1937, când a fost încorporat pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu în Armata Roșie; el a fost trimis în curând să lupte în Războiul Sovieto-Finlandez.[1][2]

Al Doilea Război Mondial

modificare

Velileaev a fost demobilizat după război, dar nu a avut timp să se întoarcă acasă, deoarece a început Războiul Germano-Sovietic și a plecat din Gara Kiev direct la comisariatul militar⁠(d). A fost repartizat ca sergent în Regimentul 140 Infanterie de Gardă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost rănit în mod repetat în timpul luptelor. A fost decorat cu Ordinul Slava la 25 septembrie 1944 pentru acțiunile desfășurate ca locțiitor de comandant de pluton în satul Olșanka (regiunea Jîtomîr) din Ucraina, în care a fost rănit în timp ce conducea un atac asupra pozițiilor defensive inamice, care a dus la moartea a 13 militari inamici și la anihilarea a trei posturi de tragere. Ulterior a primit Medalia „Pentru Curaj”⁠(d) pentru că a condus cu succes un atac pe malul vestic al râului Vistula, care a scos din luptă 20 de militari inamici.[1][2][3]

La 8 februarie 1945 a primit Ordinul Slava clasa a II-a pentru că a capturat personal un general german în cursul Ofensivei de la Varșovia, după ce a luat cu asalt o tranșee inamică. În timpul luptelor grele de stradă din cadrul Bătăliei de la Berlin de la 1 mai 1945, Velileaev a preluat comanda plutonului său și a condus un asalt, în care au fost distruse patru puncte de tragere cu mitraliera și au fost uciși 18 militari inamici. Pentru aceasta, a primit Ordinul Slava clasa I pe 15 mai 1946 la Kremlin din partea lui Mihail Kalinin, președintele prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice. A fost demobilizat din armată în ianuarie 1948.[3][4]

Viața de după război

modificare

Velileaev, după ce a luat numele slav de Leonid, a fost unul dintre puținii tătari crimeeni care nu a fost deportat în Asia Centrală în Sürgün. A trăit tot restul vieții în Ucraina continentală, mai întâi în orașul Donețk (regiunea Donețk) și apoi în orașul Antrațît (regiunea Luhansk), unde a lucrat într-o mină. A murit la 27 decembrie 1997, la vârsta de 81 de ani.[4][5]

  1. ^ a b „Как воевали крымские татары”. Милли Фирка (în rusă). . Accesat în . 
  2. ^ a b „Полные кавалеры ордена Славы – крымские татары Сеит-Неби Абдураманов и Насибулла Велиляев”. www.c-inform.info. Accesat în . 
  3. ^ a b „Велиляев Леонид Абибулаевич : Министерство обороны Российской Федерации”. encyclopedia.mil.ru. Accesat în . 
  4. ^ a b Kozhukar, Oleg. „Велиляев Леонид Абибулаевич”. www.warheroes.ru. Accesat în . 
  5. ^ Охрана труда и социальное страхование (în rusă). Профиздат. .