Lepus comus
Lepus comus este o specie de mamifere de mărime medie din familia iepurilor, Leporidae. Blana din partea dorsală este moale, netedă și lungă, culoarea sa fiind maro-cenușiu sau cenușiu închis, iar blana de pe partea ventrală este albicioasă. Se găsește în China și Myanmar. Este erbivoră. A fost clasificată de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii ca fiind o specie neamenințată cu dispariția.
| Lepus comus | |
|---|---|
| |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Mammalia |
| Ordin: | Lagomorpha |
| Familie: | Leporidae |
| Gen: | Lepus |
| Specie: | L. comus |
| Nume binomial | |
| Lepus comus Allen, 1927[2] | |
| |
| Arealul speciei Lepus comus | |
| Sinonime[2] | |
|
| |
Modifică text  |
|
TaxonomieModificare
Lepus comus a fost descrisă pentru prima oară în anul 1927 de către zoologul american Glover Morrill Allen.[2] Potrivit lui Hoffmann și Smith, nu există subspecii recunoscute,[1] dar A Guide to the Mammals of China identifică trei subspecii:[3]
- L. c. comus (Allen, 1927)
- L. c. peni (Wang și Luo, 1985)
- L. c. pygmaeus (Wang și Feng, 1985)
A fost anterior considerată o subspecie a speciei Lepus oiostolus, dar acum este considerată specie separată.[2][4] Cai și Feng (1982) și Wang (1985) au ridicat-o la statutul de specie pe baza diferențelor morfologice și ecologice față de L. oiostolus.[2]
DescriereModificare
Lepus comus este un iepure propriu-zis de mărime medie, măsurând 32,2–48 cm în lungime (capul și corpul) și cântărind 1,8–2,5 kg. Are o coadă lungă ce măsoară 9,5–11 cm, maronie pe partea superioară și gri deschis și nuanțată cu galben dedesubt. Craniul este subțire, măsurând 8,4–9,5 cm în lungime. Blana din partea dorsală este moale, netedă și lungă, culoarea sa fiind maro-cenușiu sau cenușiu închis, iar blana de pe parta ventrală este albicioasă—partea din spate a șoldurilor este cenușie pală, iar un maro-galben pal cu nuanță de ocru se extinde până la membrele anterioare, coaste și la partea exterioară a membrelor posterioare. Urechile măsoară 9,7–13,5 cm în lungime și sunt cenușii-pale la interior și negre la vârf. O dungă albicioasă pornește de la baza urechii spre bot, incluzând un arc deasupra ochiului. Are cavitățiile nazale scurte, late în partea din spate. În stare neuzată normală, incisivii superiori sunt în formă de litera Y și iau forma literei V când sunt uzați. Tălpile din spate au 9,8–13 cm în lungime.[3]
L. c. comus este subspecia de cele mai mari dimensiuni. Lungimea craniului este mai mare de 8,8 mm iar înălțimea osului zigomatic este mai puțin de 7 mm. Nasul iese înainte și ajunge până în fața incisivilor superiori. L. c. pygmaeus este cea mai mică subspecie, cu cel mai îngust aspect frontal și cele mai lungi coaste.[5]
Lepus comus este mai mică decât Lepus oiostolus.[4]
Răspândire și habitatModificare
Lepus comus este găsită de-a lungul Platoului Yungui(d) și sudului Munților Hengduan(d) în provinciile Yunnan (exceptând sud-vestul râului Mekong),[4] sudul provinciei Sichuan și vestul provinciei Guizhou[1] din sud-vestul Chinei. De asemenea, a fost înregistrată în nordul țării Myanmar.[3] Subspecia L. c. comus se găsește în vestul provinciei Yunnan.[3] L. c. peni viețuiește în centrul provinciei Yunnan, în vestul provinciei Guizhou (Guiyang City, Bijie, Loudian) în est, în Muli în nord și în sud-vestul provinciei Sichuan (Huidong) în sud.[3][4] L. c. pygmaeus se găsește din apropierea râului Yangtze în nord, până în centrul provinciei Yunnan.[4]
Este o specie montană[4] și preferă habitatul umed, cald.[3] Cu toate că nu sunt cunoscute multe despre habitatul său, se crede că viețuiește pe pășuni montane situate la altitudine mare, similar cu habitatul speciei Lepus oiostolus din Tibet.[4] Se poate găsi de asemenea în păduri deschise și la margini de pădure. Populează altitudini de 1.300 până la 3.200 m deasupra nivelului mării.[3]
Comportament și ecologieModificare
Lepus comus este o specie diurnă, dar este de asemenea activă în timpul nopții pentru a căuta mâncare.[1] Este erbivoră.[6] Potrivit observațiilor făcute de vânători, specimenele adulte au trei vizuini; cele ale masculilor sunt mai puțin adânci, mai mici și mai drepte decât cele ale femelelor care au forma ovală și mai mare.[1] Reproducerea începe în general în aprilie. Femela naște câte 1–4 pui (de obicei doi) de două-trei ori pe an.[1][3]
Stare de conservareModificare
Începând din anul 1996, Lepus comus este clasificată de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii ca fiind o specie neamenințată cu dispariția. Aceasta se datorează răspândirii largi și observărilor frecvente de către locuitori. Deși populația sa este în scădere, această specie este probabil în siguranță deoarece se găsește în zone retrase din sud-vestul Chinei. Totuși, activitățile agricole de pe regiunile muntoase pot reprezenta o amenințare pentru specie prin izolarea populațiilor sale montane. Se găsește în câteva rezervații naturale.[1]
NoteModificare
- ^ a b c d e f g Smith, A.T. & Johnston, C.H. „Lepus comus”. Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii. . Downloaded on 05 November 2020.
- ^ a b c d e Hoffman, R.S.; Smith, A.T. (). „Order Lagomorpha”. În Wilson, D.E.; Reeder, D.M. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 198. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494.
- ^ a b c d e f g h Smith, Andrew T.; Xie, Yan; Hoffmann, Robert S.; Lunde, Darrin; MacKinnon, John; Wilson, Don E.; Wozencraft, W. Chris; Gemma, Federico, Illustrator (). Andrew T. Smith; Yan Xie, ed. A Guide to the Mammals of China (Hardcover). Princeton, N.J, U.S.A.: Princeton University Press. p. 287. ISBN 978-1-4008-3411-2.
- ^ a b c d e f g Chapman, Joseph A.; Flux, John E. C. (). Rabbits, Hares and Pikas: Status Survey and Conservation Action Plan (în engleză). IUCN. p. 75. ISBN 978-2-8317-0019-9.
- ^ Wu, Chun-Hua; Li, Hai-Peng; Wang, Ying-Xiang; Zhang, Ya-Ping (). „Low Genetic Variation of the Yunnan Hare (Lepus comus G. Allen 1927) as Revealed by Mitochondrial Cytochrome b Gene Sequences”. Biochemical Genetics (în engleză). 38 (5–6): 147–153. doi:10.1023/A:1001921513043. ISSN 0006-2928.
- ^ Smith, Andrew T.; Xie, Yan (). Mammals of China (în engleză). Princeton University Press. p. 178. ISBN 978-1-4008-4688-7.
