Les Echos (Franța)
Informații generale
Țara Franța  Modificați la Wikidata
FormatBerliner[*]  Modificați la Wikidata
Data fondării  Modificați la Wikidata
Limbălimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
Frecvența1 zi  Modificați la Wikidata
SediuParis, Franța
ISSN0153-4831
Prezență online
site web oficial
cont Twitter
canal YouTube

Les Echos este primul ziar financiar francez, fondat în 1908 de frații Robert și Émile Servan-Schreiber. Este principalul concurent al ziarului La Tribune, o revistă financiară rivală.

Istorie și profil modificare

Ziarul a fost înființat ca publicație lunară sub numele Les Échos de l'Exportation de către frații Robert și Émile Servan-Schreiber în 1908.[2][3] A devenit cotidian în 1928 și a fost redenumit Les Echos.[2][3][4] Ziarul a fost cumpărat de grupul media britanic Pearson PLC în 1988 și a fost vândut conglomeratului francez de produse de lux LVMH în noiembrie 2007.[5][6][7] Editorul ziarului este Les Echos Le Parisien Médias.[8]

Les Echos are o poziție liberală și apare în timpul săptămânii.[8] Ziarul are sediul la Paris și are un site web lansat în 1996.[9] Ziarul publică analize economice ale unor economiști de frunte, care îi include pe Joseph Stiglitz și Kenneth Rogoff.[9]


În septembrie 2003, Les Echos a trecut de la formatul tabloid la formatul Berliner.[10] În 2004, ziarul a câștigat premiul EPICA.[11]

În 2013, ziarul a început un proiect numit LesEchos360, o platformă de agregare a știrilor de afaceri.[12]

Tiraj modificare

În anul 2000, Les Echos a fost al șaselea cel mai bine vândut ziar din Franța, cu un tiraj de 728.000 de exemplare.[13] Tirajul din anul 2009 a fost de 127.000 de exemplare.[8] Din iulie 2011 până în iulie 2012, ziarul a avut un tiraj de 120.546 de exemplare.[14]

Note modificare

  1. ^ The ISSN portal 
  2. ^ a b "Les Echos" vendus à LVMH, "La Tribune" à... News Participations ? Les rachats font flores dans la presse économique”. Franceinfo (în franceză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b „Groupe Les Echos History”. FundingUniverse. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „European Studies: European News Resources”. New York University Libraries. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Les Echos”. Worldcrunch. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „LVMH buys Les Echos from Pearson”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ France — Media Guide 2008” (PDF). Federation of American Scientists. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ a b c „Les Echos”. Eurotopics. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b „Les Echos”. VoxEurop. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Size matters... if you are a Brit”. Campaign. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Epica d'Or 2004 (print)”. Epica Awards. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ McAthy, Rachel (). „France's Les Echos launching business news aggregation”. Journalism.co.uk. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Kelly, Mary; Mazzoleni, Gianpietro; McQuail, Denis (). The Media in Europe: The Euromedia Handbook. SAGE Publishing. p. 75. ISBN 9781412932608. 
  14. ^ „France: New layout for Les Echos”. Publicitas. . Arhivat din original la . Accesat în .