Leul din Pireu
Leul din Pireu este una dintre cele 4 statui de lei expuse în fața Arsenalului din Veneția, unde a fost amplasată ca un simbol al sfântului protector al Veneției, Sfântul Marcu. La origine se afla in Pireu, vechiul port al Atenei. A fost luat ca și pradă de război de dogele Francesco Morosini în 1687 în războiul anti-otoman, cu ocazia asediului Atenei de către venețieni. Copii ale statuii pot fi văzute și la Muzeul Arheologic din Pireu și la Muzeul de Antichități Naționale al Suediei în Stockholm.
Leul era o piesă emblematică în Pireu, unde se afla din secolele I-II. Datorita lui Portul își câștigase de la italieni numele de Porto Leone ("Portul Leului").[1] Leul este sculptat în poziție așezată, cu un gâtlej gol și prezintă urma unei conducte (astăzi pierdută) ceea ce sugerează o utilizare inițială de fântână.[2]
Statuia este din marmură albă și măsoară circa 3 m înălțime, și este demnă de atenție în mod special datorită inscripțiilor runice adăugate de scandinavi undeva în secolul al XI-lea.[3] Runele sunt tăiate într-o formă elaborată cunoscută sub numele de lindworm - inscripție serpentiformă, asemănătoare celor de pe pietrele runice din Scandinavia. [4] Runele au fost apoape sigur cioplite de varegi, mercenari scandinavi în slujba împăratului bizantin care îi trimisese în Grecia să înăbușească o revoltă.
Inscripții și traduceri
modificareUn călător suedez numit Åkerblad a identificat inscripția ca fiind runică la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceasta are forma caracteristică de lindworm (un dragon ne-zburator serpentiform lipsit de membre) și a fost tradusă la sfârșitul secolului al XIX-lea de Carl Christian Rafn, secretar al Kongelige Nordiske Oldskrift-Selskab (Societatea Regala a anticarilor Nordici).[5] Caracterele au fost erodate puternic de intemperii și afecatate de poluare. Traducerea a fost totuși posibilă, prin reconstituirea unora dintre caractere indescifrabile.
Cele două inscripții și traducerea lui Rafn sunt date în cele ce urmează, cu runele lizibile îngroșate: [6]
Pe partea dreaptă a statuii:
- ASMUDR : HJU : RUNAR : ÞISAR : ÞAIR : ISKIR : AUK: ÞURLIFR : ÞURÞR : AUK : IVAR : AT : BON : HARADS : HAFA : ÞUAT : GRIKIAR : UF : HUGSAÞU : AUK : BANAÞU :
- Asmund a tăiat runele acestea cu Asgeir și Thorleif, Thord și Ivar, la cererea lui Harold cel Înalt, deși Grecii s-au sfătuit și au interzis-o.
Pe partea stângă a statuii:
- HAKUN : VAN: ÞIR : ULFR : AUK : ASMUDR : AUK : AURN : HAFN : ÞESA : ÞIR : MEN : LAGÞU : A : UK : HARADR : HAFI : UF IABUTA : UPRARSTAR : VEGNA : GRIKIAÞIÞS : VARÞ : DALKR : NAUÞUGR : I : FIARI : LAÞUM : EGIL : VAR : I : FARU : MIÞ : RAGNARR : TIL : RUMANIU . . . . AUK : ARMENIU :
Unii au încercat să lege inscripția de numele regelui Harald Hardrade, dar data la care a fost sculptată nu corespunde cu perioada când acesta s-a aflat în solda Împăratului.[7]
Note
modificare- ^ Hans Rupprecht Goette, Athens, Attica and the Megarid: An Archaeological Guide, p. 141. Routledge, 2001. ISBN 041524370X
- ^ Henry Ellis, The British museum. Elgin and Phigaleian marbles, p. 36. British Museum, 1833
- ^ Thomas D. Kendrick, A History of the Vikings, p. 176. Courier Dover Publications, 2004. ISBN 048643396X
- ^ "The Book of THoTH (Leaves of Wisdom) - Dragon" (notes), webpage: BT-Dragon Arhivat în , la Wayback Machine..
- ^ "En Nordisk Runeindskrift i Piræus, med Forklaring af C.C. Rafn", Antiquarisk Ridsskrift, 1855-57
- ^ A. Craig Gibson, "Runic Inscriptions: Anglo-Saxon and Scandinavian", in Transactions of the Historic Society of Lancashire and Cheshire, p. 130. Historic Society of Lancashire and Cheshire, 1902
- ^ Ian Heath, The Vikings Osprey Publishing; May 23 1985; 9780850455656