Libertatea de reuniune pașnică, uneori folosită în mod interschimbabil cu libertatea de asociere, este dreptul sau capacitatea individuală a oamenilor de a se reuni și de a exprima colectiv, de a promova, de a urmări și de a-și apăra ideile colective sau comune.[1] Dreptul la libertatea de asociere este recunoscut drept un drept uman, drept politic și libertate civilă.

„Sammankomsten” („Întâlnirea”), pictură în ulei de Ester Almqvist, originala la Nationalmuseum. Tabloul a fost ales de ONU ca motiv pentru o ștampilă care comemorează instituirea Declarației Universale a Drepturilor Omului, paragraful 20: Dreptul de adunare

Termenii libertate de reuniune și libertatea de asociere pot fi folosiți pentru a face distincția între libertatea de a aduna în locuri publice și libertatea de a vă asocia o asociație. Libertatea de reuniune este adesea folosită în contextul dreptului la protest, în timp ce libertatea de asociere este folosită în contextul drepturilor muncii, iar în Constituția Statelor Unite se interpretează că înseamnă atât libertatea de a aduna, cât și libertatea de a se alătura asociere.[2] Constituția Statelor Unite prevede în mod explicit „dreptul oamenilor de a se reuni în mod pașnic și de a solicita Guvernului o reparație a nemulțumirilor” în Primul amendament.

Referințe

modificare
  1. ^ Jeremy McBride, Freedom of Association, in The Essentials of... Human Rights, Hodder Arnold, London, 2005, pp. 18–20
  2. ^ See: NAACP v. Claiborne Hardware Co., 458 U.S. 898 (1982); Healey v. James, 408 U.S. 169 (1972); Brotherhood of Railroad Trainmen v. Virginia, 377 U.S. 1 (1964); United Mine Workers v. Illinois State Bar Assn., 389 U.S. 217 (1967).

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de libertatea de asociere
 
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Libertatea de reuniune.