Liga Națională de Rugby

Pentru alte sensuri, vedeți Superliga (dezambiguizare).

Liga Națională de Rugby este eșalonul de vârf al sistemului competițional de rugby (seniori) din România. Competiția a fost înființată în 1913 și este guvernată de Federația Română de Rugby. Steaua București este cel mai de succes club din competiție cu 24 de titluri.

Liga Națională de Rugby
Sport Rugby
Organizator Federația Română de Rugby
Înființat(ă) în 1914[1]
Nivelul în piramidă 1
Retrogradare în Divizia Națională de Seniori
Nr. de ediții 109 (inclusiv 2023)
Periodicitate anuală
Participanți 15 echipe
Statutul participanților profesionism
Campion Dinamo București (al 17-lea titlu)
Locul doi Știința Baia Mare
Locul trei SCM USV Timișoara
Cele mai multe trofee Steaua București (24)
Site oficial rugbyromania.ro
Pentru ediția actuală, vedeți :
Liga Națională de Rugby 2023

Format modificare

Din 2011 Divizia Nationala de Seniori devine Superliga se va juca după sistemul tur-retur (14 etape). Pentru stabilirea campioanei, primele patru echipe vor juca în play-off, după sistemul locul 1 cu locul 4, locul 2 cu locul 3, pe terenurile primelor echipe, învingătoarele urmand să-si dispute finala. În play-out vor evolua echipele de pe locurile 5-8, după acelasi sistem ca si în play-off.[2]

În sezonul 2023 concurează 15 echipe.[3]

Istorie modificare

 
Echipa de rugby "Tennis Club Român" din București, campioană a României în 1922

Prima competiție românească a avut loc în 1914 între două echipe ale Bucureștiului la Tenis Club Român și Sporting Club, Tenis Club Român câștigând primul titlu câștigând ambele meciuri cu opt și respectiv trei puncte.[4][5] Competiția s-a extins și a crescut în anii 1920 și 1930 ( cu un apogeu în anii 1970 și 1980), după ce Stadiul Român și încă șaptesprezece (alte) echipe au fost înființate la București-doar de atunci. Campionatul s-a desfășurat anual, cu câțiva ani pauză cauzați în principal de cele două războaie mondiale.

Prima echipă înființată în afara Bucureștiului (pentru a juca competiția de top) a fost IAR Brașov în 1939, o echipă deținută și condusă de celebra fabrică de avioane Brașov I.A.R. (Industria Aeronautică Română), dar prima care a devenit campioană a României a fost Universitatea Timișoara, abia în 1972.

Cupa Campionilor Europeni în primii ani (1960) era o afacere franco-română, cu RC Grivița București (1964) și Dinamo (1967) care le-au luat partea de glorie. În 1995, Farul Constanța a fost echipa care a reprezentat România în nou-născuta Heineken Cup (împărțindu-se cu Stade Toulouse onoarea de a juca pe teren propriu primul meci din competiție), dar asta a fost să să nu fie urmată de nicio altă participare a unei părți române de atunci (din 2020). Cu toate acestea, echipele românești au apelat la European Challenge Cup, deși nu au avansat niciodată în sferturi de finală. Pentru a face față mai bine cluburilor puternice din țările celor 6 Națiuni, Uniunea Română de Rugby a creat un club care să reprezinte România - Stejarii , care ulterior a fost redenumit Lupii București - dar în ciuda ideii sănătoase și a unui relativ succes, puternicele cluburi din SuperLiga au forțat Instituția Română de Rugby să dea înapoi și să permită din nou campionii SuperLigii să participe la European Challenge Cup.

Echipele ediției 2023: modificare

La ediția 2023 a campionatului național de rugby participă următoarele 15 cluburi[6]:
  • Grupa A:
  1. Știința Baia Mare
  2. Politehnica Iași
  3. RC Bârlad
  4. Știința Petroșani
  5. RC Gura Humorului
  • Grupa B:
  1. Steaua
  2. Universitatea Cluj-Napoca
  3. CSM Suceava
  4. CSM Constanța
  5. CSM Galați
  • Grupa C:
  1. Dinamo
  2. CS Năvodari
  3. RC Grivița – UNEFS București
  4. Timișoara Rugby
  5. Rapid


Club Antrenor Căpitan Stadion Capacitate
Dinamo București   Sosene Anesi   Ovidiu Cojocaru Stadionul Arcul de Triumf 8,207
Steaua București   Viorel Lucaci   Dragoș Ser Stadionul Steaua 31,254
Știința Baia Mare   Eugen Apjok   Nicolaas Immelman Arena Zimbrilor 2,300
Timișoara   Mugur Preda   Vlad Neculau Stadionul Gheorghe Rășcanu 1,000
CS Năvodari   Virgil Năstase   Onal Agiacai Stadionul Flacăra 5,000
Universitatea Cluj   Cristian Săuan   Alexandru Banu Stadionul Iuliu Hațieganu 500
RC Grivița   Alexandru Marin   Damian Ispas Stadionul Arcul de Triumf 8,207
Știința Petroșani   Emanuel Alexandru Lupu   Alin Ghiarasim Stadionul Știința 4,000
Politehnica Iași   Cosmin Rațiu   Sergiu Michiduță Stadionul Tepro 1,000
CSM Galati   Marius Secuianu   Gabriel Dănăilă Stadionul Nicolae Rainea 23,000
RC Bârlad   Ioan Harnagea   Constantin Cristaoan Stadionul Rulmentul 2,000
CSM Suceava   Mihai-Marcel Crețuleac   Lucian Preutescu Stadionul Areni 7,000
RC Gura Humorului   Andrei Varvaroi   Claudiu Cuciureanu Stadionul Tineretului 3,000
CSM Constanța   Radu Mocanu   Mario Arvinte Stadionul Callatis 5,000
CS Rapid Bucuresti   Stelian Burcea   Iulian Melinte Stadionul Olimpia 2,000

Lista campioanelor României la rugby modificare

Campioane modificare

Poz. Club Titluri Sezoanele Alte nume
1 Steaua București 24 1949, 1953, 1954, 1961, 1963, 1964, 1970–71, 1972–73, 1973–74, 1976–77, 1978–79, 1979–80, 1980–81, 1982–83, 1983–84, 1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89, 1991–92, 1998–99, 2002–03, 2004–05, 2005–06 (CSCA, CCA)
2 Dinamo București 17 1951, 1952, 1956, 1965, 1968–69, 1981–82, 1990–91, 1993–94, 1995–96, 1997–98, 1999–2000, 2000–01, 2001–02, 2003–04, 2006–07, 2007–08, 2023
3 RC Grivița București 12 1948, 1950, 1955, 1957, 1958, 1959, 1960, 1962, 1966, 1967, 1969–70, 1992–93 (CFR, Locomotiva CFR, Locomotiva Grivița Roșie, CFR Grivița Roșie, Grivița Roșie)
4 Tennis Club Român 10 1914, 1915, 1916, 1921, 1922, 1923, 1927, 1935–36, 1937–38, 1939–40 (TCR)
5 Știința Baia Mare 9 1989–90, 2009, 2010, 2011, 2014, 2018–19, 2019–20, 2021, 2022 (Știința CEMIN, CSM Știința)
6 Stadiul Român 7 1919, 1924, 1926, 1928, 1930, 1931, 1946–47
6 Sportul Studențesc 7 1925, 1929, 1932, 1935, 1938–39, 1945–46, 1947–48 (Universitatea București)
8 Farul Constanța 6 1974–75, 1975–76, 1977–78, 1985–86, 1994–95, 1996–97
8 SCM Rugby Timișoara 6 1971–72, 2012, 2013, 2015, 2016–17, 2017–18 (Universitatea Timișoara, RCM Universitatea de Vest Timișoara, Timișoara Saracens RCM UVT)
10 Viforul Dacia București 4 1940–41, 1941–42, 1942–43, 1943–44
11 Poșta Telegraf Telefon 2 1933, 1934 (PTT București)
12 Școala Militară de Educație Fizică București 1 1920 (ȘEFS București)


Referințe modificare

Lectură suplimentară modificare

  • Moldoveanu, Traian (2016). Rugby: Istorie românească, Vol. 1 1908-1982. Editura Scripta. ISBN 978-9-7382-3855-8.
  • Moldoveanu, Traian (2018). Rugby: Istorie românească, Vol. 2 1983-2018. Editura Scripta. ISBN 973-0-28592-5

Legături externe modificare