Deschide meniul principal
Limba abazină
Абаза Бызшва, Abaza Byzšwa
Vorbită înRusia, Turcia
RegiuniAbhazia, Karaciai-Cerchezia
Număr de vorbitori45.000
Sistem de scriereAlfabetul chirilic/Alfabetul latin
Tipologie lingvisticălimbi caucaziene de nord-vest
Clasificare
abhază
  • Limba abazină
Statut oficial și codificare
Limbă oficială înKaraciai-Cerchezia
ISO 639-2cau
ISO 639-3
(cel mai
răspândit dialect)
abq  Modificați la Wikidata
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba abazină este o limbă din familia caucaziană vorbită în Abhazia, Karaciai-Cerchezia și nordul Turciei.

Cei mai mulți vorbitori (aproximativ 35.000) se află în Rusia, mai ales în zona Abhaziei, iar restul (10.000) în nord-estul Turciei și în Iordania, unde au ajuns prin secolul al XIX-lea în urma Războiului din Caucaz (1817 - 1864).

CaracteristiciModificare

După unii specialiști, limba abazină reprezintă un dialect al limbii abhaze, cu care se aseamănă, dar față de care prezintă deosebiri prin existența anumitor foneme cum ar fi cele fricativ-faringiale.

Sunt utilizate doar două vocale (a, ɨ), 56 (58) consoane (aspirate, glotalizate, palatalizate, labializate sau combinând câte două din aceste trăsături), 2 semiconsoane. Accentul est fonologic. Topica respectă ordinea: subiect-obiect-verb, adjectiv-substantiv.

Prezintă două dialecte: ašxar (ashkharwa, ashkherewa, ashxar) și tapanta (t'ap'anta), care au stat la baza limbii literare.

OrtografieModificare

Comunitatea abazină din Turcia utilizează alfabetul latin, iar cea din Rusia un alfabet chirilic modificat:

А а Б б В в Г г Гв гв Гъ гъ Гъв гъв Гъь гъь
Гь гь ГӀ гӀ ГӀв гӀв Д д Дж дж Джв джв Джь джь Дз дз
Е е Ё ё Ж ж Жв жв Жь жь З з И и Й й
К к Кв кв Къ къ Къв къв Къь къь Кь кь КӀ кӀ КӀв кӀв
КӀь кӀь Л л Ль ль М м Н н О о П п ПӀ пӀ
Р р С с Т т Тл тл Тш тш ТӀ тӀ У у Ф ф
Х х Хв хв Хь хь ХӀ хӀ ХӀв хӀв Ц ц ЦӀ цӀ Ч ч
Чв чв ЧӀ чӀ ЧӀв чӀв Ш ш ШӀ шӀ Шв шв Щ щ Ъ ъ
Ы ы Ь ь Э э Ю ю Я я

BibliografieModificare

  • Sala, Marius - Limbile lumii, mică enciclopedie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981.

Vezi șiModificare

Legături externeModificare