Limbajul trupului

(Redirecționat de la Limbajul corpului)

Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală și fizică a omului, constând din poziția corpului, gesturi, expresia facială și mișcarea ochilor. Trimiterea și interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în subconștient.

Un studiu al limbajului corpului
Un studiu al limbajului corpului

James Borg spunea că limbajul omenesc constă din 93 la sută în comunicare non-verbală, în timp ce doar 7% din comunicare este formată din cuvinte; [1] Cu toate acestea, Albert Mehrabian, cercetătorul a cărui lucrare din 1960 este sursa acestor statistici, a declarat că asta este o neînțelegere a constatărilor. [2].

Alții au afirmat: "Cercetările au sugerat că între 60 și 70 la sută din toate semne sunt derivate din comportamentul non-verbal" (Engleberg) [3]

Limbajul corpului poate oferi indicii cu privire la atitudinea sau starea de spirit a unei persoane. De exemplu, acesta poate indica agresiune, atenție, plictiseală, relaxare, plăcere, distracție sau intoxicație.

Înțelegerea limbajului trupului

modificare

Tehnica de "citire" a oamenilor este folosită în mod frecvent. De exemplu, ideea de oglindire a limbajului corpului pentru a ușura comunicarea este frecvent utilizată în timpul situațiilor de interviu. Limbajul corpului poate arăta sentimentele altor persoane, care lucrează în schimbul de alte persoane. Oamenii care au un limbaj al corpului ușor de descifrat își pot dezvălui sentimentele și gândurile. Este important de reținut că unii indicatori de emoție (de exemplu, zâmbetul sau râsul atunci când fericit, încruntarea sau plânsul atunci când ești trist) sunt în mare parte universale.[4]Cu toate acestea, în 1990 Paul Ekman a extins lista sa de emoții de bază, inclusiv o gamă largă de emoții pozitive și negative. Nu toate din cele care sunt codificate în mușchi faciali.

Emoțiile nou incluse sunt:

 
Un studiu în limbajul corpului .
  1. Distracția
  2. Sfidarea
  3. Mulțumirea
  4. Jena
  5. Surescitarea
  6. Vina
  7. Mândria
  8. Consolarea
  9. Satisfacția
  10. Plăcerea senzorială
  11. Rușinea

Semnalele limbajul corpului pot avea un alt scop decât comunicarea. Semnalizatorii clarifică semnalele pentru a indica originea biologică a acțiunilor lor. Comunicarea verbală necesită, de asemenea, limbajul corpului pentru a arăta că persoana cu care vorbim ascultă ceea ce vorbim. Aceste semnale pot consta în contactul cu ochii și înclinarea capului pentru a arăta că înțelegem ce a vrut să spună interlocutorul. Alte exemple ar include: căscatul (somnolența) arată lipsă de interes pentru subiectul conversației. Artiștii de pantomimă utilizează aceste tehnici de a comunica spectacole întregi fără a spune niciun cuvânt.

Expresia fizică

modificare

Expresiile fizice cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu degetul, atingerea, aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală. Oamenii muta corpurile lor în timpul comunicării, deoarece, așa cum au arătat cercetările, acesta ajută la ușurarea efortului mental atunci când comunicarea este dificilă. Utilizarea expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri despre persoană. De exemplu, gesturile pot evidenția un punct de vedere sau un mesaj, postura poate dezvălui interesul sau, dimpotrivă, plictiseala, iar atingerea poate transmite încurajare sau prudență.[5]

Contactul vizual

modificare

Contactul vizual consecvent poate indica faptul că o persoană se gândește pozitiv la ceea ce spune vorbitorul. Aceasta poate însemna, de asemenea, faptul că cealaltă persoană nu are suficientă încredere în ceea ce spune vorbitorul, pentru a își „lua ochii” de la acesta. Lipsa de contact vizual poate indica negativitate. Pe de altă parte, persoanele cu tulburări de anxietate sunt adesea în imposibilitatea de a avea contact vizual, fără disconfort. Contactul vizual poate fi, de asemenea, un gest secundar și înșelător, deoarece normele culturale legate de acesta variază foarte mult. Dacă o persoană se uită la tine, dar face gestul de încrucișare a brațelor de-a lungul pieptului, contactul vizual ar putea fi un indicator că există ceva care deranjează persoana, și că el vrea să vorbească despre aceasta. Sau, dacă o persoană este neliniștită sau neatentă, chiar și în timp ce se uită la tine direct, ar putea indica faptul că atenția îi este în altă parte.

De asemenea, există trei zone standard care caracterizează o persoană în funcție de setările contactului vizual:

  • Dacă persoana privește de la un ochi la altul, apoi la frunte, aceasta indică o poziție de autoritate.
  • În cazul în care privește de la un ochi la altul, apoi la nas, aceasta semnalează faptul că nu consideră a fi o "conversație la un nivel superior" pentru niciuna dintre părți.
  • Ultimul caz este de la un ochi la altul și apoi în jos pentru a privi in zona buzelor. Aceasta este o indicație puternică a sentimentelor romantice.

Neîncrederea în interlocutor este adesea indicată de evitarea privirii, sau prin atingerea cu privirea a urechilor sau a bărbiei. Atunci când o persoană nu este convinsă de ceea ce spune cineva, atenția sa este invariabilă, iar ochii privesc la o distanță mai mare.

Plictiseala este indicată de înclinarea capului într-o parte, sau de ochii care privesc direct la vorbitor, dar privirea devine ușor nefocalizată. Un cap înclinat poate indica, de asemenea, un gât inflamat, încredere sau un sentiment de siguranță (o parte a gâtului devine descoperită, deci vulnerabilă). Este practic imposibil să se încline capul în fața cuiva în care nu avem încredere sau ne sperie, sau când avem tulburări de vedere. De asemeni, ochii neconcentrați pot indica probleme oculare ale ascultătorului.

Interesul poate fi indicat prin contactul vizual prelungit, dar și printr-o poziție a ascultătorului de a sta în picioare și de a asculta în mod corespunzător.

Minciuna sau omisiunea de informații pot fi indicate prin atingerea feței în timpul conversației. De asemeni, și clipitul în exces este un indicator bine-cunoscut al mințirii.[6]

O expresie facială aspră sau inexpresivă indică adesea ostilitate.

Interpretarea gesturilor și expresiilor faciale (sau lipsei acestora), în contextul limbajul corpului, poate duce la neînțelegeri și interpretări greșite (mai ales în cazul în care limbajul corpului este însoțit de limbajul vorbit). De asemenea, oamenii din diferite culturi pot interpreta limbajul corpului în moduri diferite.

Alte semnale ale limbajului corpului

modificare

Unul dintre cele mai de bază și puternice semnale ale limbajului corpului este atunci când o persoană își încrucișează brațele peste piept. [7] Acest lucru poate indica intenția subconștientă de a pune o barieră între acea persoană și pe alți oameni. Cu toate acestea, încrucișarea brațelor mai poate însemna și faptul că brațele persoanei sunt reci, ceea ce ar putea fi întărit prin frecarea sau strângerea brațelor. Atunci când atmosfera generală este amiabilă, aceasta mai poate însemna că o persoană se gândește profund la ceea ce se discută, dar într-o situație tensionată, aceasta poate însemna că o persoană își exprimă opoziția. Acest lucru este cu atât mai mult în cazul în care persoana este la o distanță mai mare de vorbitor.

În tabelul următor, găsim alte semnale ale limbajului corpului.[8][9]

Limbajul corpului Indicație Interpretare alternativă

Apăsând degetele ( trosnit degete)

Plictisit, anxios sau agitat Obișnuință

Joaca cu degetele

Plictiseala sau are ceva de spus Obișnuință

Joaca cu obiecte (de ex. pix)

Plictiseală sau are ceva de spus Obișnuință

Brate deschise sau palme la vedere

Arata incredere si interes Invită și pe alții să își spună opinia

Acoperirea unei mâini cu cealaltă

Insecuritate, sentimente contradictorii Mâini reci

Agățarea de obiecte

Confuzie și insecuritate Respectivul obiect e important

Mâini strânse

Defensivă Pozitie obișnuită

Pumn strâns

Agresivitate, iritare Ține ceva strans în pumn

Strângere de mână fermă

Incredere Obișnuință

Strângere de mână slabă

Nervozitate, timiditate Are mâna rănită

Rosul unghiilor

Nervozitate Obișnuință

A-și frânge mâinile

Nervozitate Obișnuință

Uitatul la ceas

Plictiseală Trebuie să se încadreze în timp

Bătutul din picior în scaun sau alte obiecte

Relaxare, autoritate sau posesie Obișnuință

Bătut din picior

Nerăbdare sau atenție distrasă

Obișnuință

Mișcarea continuă a picioarelor

Nervozitate, îngrijorare, stres sau furie Nu poate sta liniștit

Statul cu picioarele încrucișate către interlocutor

Relaxare, incredere si atentie catre persoana/subiect Obișnuință

Picioare încrucișate în directia usii

Ar dori să iasă afară Obișnuință

Picioarele larg depărtate

Siguranță, încredere în sine, lider Dezinteres

Jucatul picioarelor cu încălțămintea

Atracție fizică Obișnuință

Bătut în podea

Nervozitate A stat prea mult timp jos

Bărbia sau obrazul sprijinit de palmă

Plictiseală sau dezinteres Oboseală

Privit peste rama ochelarilor

Atentie, seriozitate sau atitudine critică Probleme cu vederea

Împinsul ochelarilor pe nas

Gânduri profunde Probleme cu nasul sau ochelari nepotriviți

Atingere în zona nasului

Gânduri negative sau dubii Obișnuință sau senzații, probleme în zona nasului

Atingere în zona urechilor

Nesiguranta sau cantarirea unor posibilitati Probleme în zona urechilor

Dat din cap repede

Impacientat/ă sau dorește să adauge ceva conversației Ascultă muzică

Dat din cap încet

Interes, validarea comentariilor sau încurajare Ascultă muzică

Buze strânse

Dezaprobare sau dorește să încheie conversatia Buze crăpate

Buze strânse și obraji ridicați

Agresivitate Mimica obișnuită

Mușcatul buzelor

Lipsa de încredere în sine, rusinare Obișnuință

Pune mâna la gură

Ascunde o mimă, vorbit fără ca alții să audă sau indicarea unei greșeli Ascunderea unui strănuit, căscat

Sprâncene ridicate

Surpriză Încercare de focalizare a privirii

Ochii larg deschiși

Mirare Mediile întunecate declanșează deschiderea largă a ochilor

Frunte ridicata

Incercare de reamintire sau plans Se uita în sus

Privit la distanță

Încercare de reamintire Se uită la ceva anume

Tușit

Nervozitate sau dorește să spună ceva Răceală

Scoaterea ochelarilor si curățarea lor

Dorește timp înainte de a continua Ochelari murdari

Sprâncene relaxate

Confort -

Sprâncene încruntate

Confuzie, tensiune sau teama Obișnuință

Lăsat pe spate cu mâinile la ceafă

Confort Obișnuință

Clipit

Secret sau moment împărtășit Ochi uscați

Masarea tâmplelor

Anxietate Durere de cap

Respirat mai repede

Nervozitate sau furie Tocmai ce a terminat exercițiile fizice

Inspirație prelungă

Dorește să întrerupă conversația Lipsa de aer

Respirat usor

Relaxare si confort Probleme de respirație

Umeri aplecați în față

Lipsa de interes sau se sinte în inferioritate Oboseală

Aranjatul cravatei

Insecuritate sau dorește să impresioneze Cravata are nevoie de ajustare

Umeri tensionați

Ingrijorare Postura obișnuită

Umerii la nivele diferite

Nehotarare în legatura cu actiunile urmatoare Postura obișnuită

Postura rigidă a corpului

Anxietate Postura obișnuită

Stat liniștit/ă

Interes fata de ce se spune si se face Oboseală

Răspândirea comunicării non-verbale

modificare

Diferite studii au descoperit cantitati diferite, cu unele studii care arată că o comunicare facială este considerată de 4,3 ori mai des folosită decât sensul verbal al comunicării verbale care o însoțește, iar comunicarea verbală într-un ton neutru are de 4 ori mai multe șanse de a fi înțeleasă decât o expresie facială inexpresivă. Albert Mehrabian este de remarcat pentru că a găsit ”regula 7% -38% -55%” (adică, într-o conversație, ponderea importanței este 7% comunicare verbală, 38% tonul, 55% expresia feței), ceea ce denotă cât de mult se presupune comunicare a fost conferită prin cuvinte, ton, și limbajului non-verbal (expresia facială, în acest caz).

 
Diagrama lui Edward T. Hall a reacțiilor personale (1966)

Proxemică

modificare

Introdus de Edward T. Hall în 1966, termenul proxemică este studiul distanțelor măsurabile între oameni în care acestea interacționează între ei.[10] Distanța dintre oameni într-o situație socială dezvăluie adesea informații despre tipul de relație între persoanele implicate.

  1. Intimitatea fizică variază între 18-46 de centimetri, și este rezervată pentru îndrăgostiți, copii, membrii familiei și prieteni foarte apropiați, și, de asemenea, animale de companie.
  2. Distanța personală începe de la aproximativ lungime de braț distanță (46 cm) de persoană și până la aproximativ 122 centimetri distanță. Acest spațiu este utilizat în conversațiile cu prietenii, cu asociații, și în discuțiile de grup.
  3. Distanța socială (1,2 m - 2,4 m) distanță este rezervată străinilor, grupurilor nou formate și noilor cunoștințe.
  4. Distanța publică (peste 2,4 m), este utilizată pentru discursuri, prelegeri, și teatru. Distanța publică este, esență, intervalul rezervat pentru un public mai larg.[11]

Gradul de proximitate variază în funcție de cultură.

Gesturi neintenționate

modificare

Începând din anii 1960, a existat un interes uriaș în studierea indiciilor comportamentale care ar putea fi utile pentru dezvoltarea unui sistem om-mașină interactive si adaptiv.[12] Gesturile neintenționate ale omului, cum ar fi frecarea ochiilor, relaxarea bărbiei, atingerea buzelor, mâncărimea nasului, scarpinarea capului sau a urechilor, încrucișarea brațelor, precum și blocarea degetelor au fost asociate cu transmiterea unor informații utile în contexte specifice.

Există, de asemenea, un interes uriaș în procesul de învățare pentru a evita orice gest neintenționat care ar putea lăsa o impresie negativă asupra privitorilor. Un număr mare de oameni au început să participe la sesiuni speciale cu privire la controlarea comportamentului corpului și consultarea unor experți sociologi.

Buna învățare a limbajului corpului este importantă în interacțiune, în orice fel de comunitate globală.

Referințe

modificare
  1. ^ Borg, James. Body Language: 7 Easy Lessons to Master the Silent Language. FT Press, 2010, ISBN 978-0-13-700260-3
  2. ^ BBC Radio 4 - More or Less, 14/08/2009
  3. ^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My Communication Kit Series, 2006. page 133
  4. ^ Markku Haakana 2001. Laughing Matters: A Conversation Analytical Study of Laughter in Doctor - Patient Interaction. Department of Finnish Language, University of Helsinki
  5. ^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My Communication Kit Series, 2006. page 137
  6. ^ The Times & The Sunday Times (în engleză), www.thetimes.co.uk, arhivat din original la , accesat în  
  7. ^ „Closed body language”. Changingminds.org. Accesat în . 
  8. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Psihologie si Psihoterapie – Psihologul de serviciu (în engleză) 
  10. ^ ^ Hall, Edward T. (1966). The Hidden Dimension. Anchor Books. ISBN 0-385-08476-5
  11. ^ Engleberg,Isa N. Working in Groups: Communication Principles and Strategies. My Communication Kit Series, 2006. p. 140-141
  12. ^ Pease, Allan, The Definitive guide to Body Language, Cap.1, ISBN 0-7528-6118-2

Legături externe

modificare