Linofrinide

Linofrinidele (Linophrynidae) reprezintă o familie de pești marini teleosteeni mezopelagici și batipelagici răspândiți în Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Golful Panama, caracterizați printr-un dimorfism sexual extrem în care masculii sunt pigmei, fiind cu mult mai mici decât femelele. Masculii maturi se hrănesc în mod parazitar pe femele, de care se prind prin intermediul unor denticuli în formă de pensetă aflați la vârfurile fălcilor. Au 2 înotătoare dorsale, prima este spinoasă, a doua moale. La femele primul spin (iliciul) al înotătoarei dorsale spinoase are o nadă (esca) terminală bioluminiscentă, cu care ademenește prada. Esca adăpostește bacterii bioluminiscente simbiotice. A doua înotătoarea dorsală și înotătoarea anală au de obicei trei radii moi. Înotătoarele ventrale lipsesc. Femelele din genul Linophryne au pe bărbie un tentacul special (numit mustață hioidă), alungit; pe el se găsesc numeroase formațiuni mici globulare luminescente. La femele gura este foarte mare și prevăzută cu dinți lungi în formă de pumnal. Familia linofrinide include 27 de specii grupate în cinci genuri: Linophryne (22 specii), Acentrophryne (2 specii), Borophryne (1 specie), Haplophryne (1 specie) și Photocorynus (1 specie). Nu au importanță economică.

Linofrinide Fosilă: Miocenul suprior - Holocen PreЄ Є O S D C P T J K Pg N
Linofrina arboriferă (Linophryne arborifera). În stânga sus - femela, în dreapta jos - masculul pigmeu
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Subîncrengătură:	Vertebrata
Infraîncrengătură:	Gnathostomata
Nanoîncrengătură:	Pisces
Supraclasă:	Osteichthyes
Clasă:	Actinopterygii
Subclasă:	Neopterygii
Infraclasă:	Teleostei
Supraordin:	Paracanthopterygii
Ordin:	Lophiiformes
Subordin:	Ceratioidei
Familie:	Linophrynidae Regan, 1926
Genuri
Acentrophryne Borophryne Haplophryne Linophryne Photocorynus

Descrierea

Linofrinidele sunt caracterizate printr-un dimorfism sexual extrem în care masculii sunt pigmei, fiind cu mult mai mici decât femelele. Femelele ating o lungime de 23 cm, iar masculi de 2,9 cm.

Înotătoarea dorsală moale are 3 radii moi (rareori 2 sau 4). Înotătoarea anală are 3 radii moi (rareori 2 sau 4). Înotătoarele ventrale lipsesc. Anusul este sinistral (așezat la stânga).

Femelele au un corp scurt, globular; pielea este golașă (fără solzi), primul spin (iliciul) al înotătoarei dorsale este mai mic decât lungimea capului și a corpului la cele mai multe exemplare, purtând o nadă (esca) terminală bioluminiscentă proeminentă. Femelele au pe bărbie un tentacul alungit, numit mustață hioidă, care poartă numeroase formațiuni mici globulare luminescente. Mustață hioidă lipsește la Haplophryne și Photocorynus. La femele în spatele ochilor se află spinii sfenotici.

Masculii adulți parazitează pe femele; ei au ochii mari, ușor tubulari, îndreptați anterior; organele olfactive ale masculilor sunt mari; pielea lor este golașă.

Femela de linofrină arboriferă (Linophryne arborifera).

Coloritul

Culoarea variază de la cafeniu închis până la negru pe întreaga suprafață a capului, corpului, înotătoarelor (cu excepția porțiunii distale a nadei) la Linophryne și Photocorynus; însă pielea este nepigmentată la Haplophryne.

Răspândirea și habitatul

Linofrinidele sunt pești marini solitari, mezopelagici și batipelagici, răspândiți în Oceanul Atlantic, Oceanul Indian și Golful Panama.

Hrana

Femela de Haplophryne mollis cu 2 masculi pigmei parazitari fixați pe abdomenul ei

Femela de Linophryne lucifer

Femela de Borophryne apogon cu un mascul parazitar fixat pe abdomenul ei

Femela de Acentrophryne longidens

Femelele adulte se hrănesc mai ales cu pești abisali batipelagici (din familiile Myctophidae, Gonostomatidae, Chauliodontidae, Sternoptychidae, Melamphaidae etc.), crustacee. Femelele atrag pasiv prada cu ajutorul nadei (esca) bioluminiscente, care este primului spin al înotătoarei dorsale modificat pentru a servi ca momeală.

Masculii adulți înainte de a deveni parazitari pe femele, se hrănesc, ca și larvele acestor pești, cu copepode și chetognate. Masculul adult ulterior penetrează în pielea femelei cu ajutorul dinților săi ascuțiți în formă de pensetă. În curând buzele și limba acestui mascul fuzionează complet cu corpul femelei, iar fălcile, dinții, ochii și intestinele se reduc treptat, astfel încât în cele din urmă el se transformă într-o anexă, care produce spermă. Alimentara masculului parazit se realizează prin intermediul sângelui femelei, deoarece vasele sangvine ale ei se unesc cu vasele masculului.

Reproducerea

Masculul caută în mod activ perechea cu ajutorul unor organe de simț foarte dezvoltate, fixându-se pe femele prin intermediul unor denticuli specializați în formă de pensetă de pe vârfurile fălcilor, devenind astfel parazitari pe femele prin fuziunea țesuturilor epidermice și dermice și, probabil, a vaselor sanguine.

Importanța economică

Linofrinidele nu au importanță economică, ele nefiind pescuite în scop comercial.

Sistematica

Familia linofrinide cuprinde 27 de specii grupate în cinci genuri:

• Linophryne

• Linophryne lucifer Collett, 1886
• Linophryne indica (Brauer, 1902)
• Linophryne arborifera Regan, 1925
• Linophryne macrodon Regan, 1925
• Linophryne polypogon Regan, 1925
• Linophryne arcturi (Beebe, 1926)
• Linophryne bicornis Parr, 1927
• Linophryne coronata Parr, 1927
• Linophryne argyresca Regan & Trewavas, 1932
• Linophryne brevibarbata Beebe, 1932
• Linophryne racemifera Regan & Trewavas, 1932
• Linophryne algibarbata Waterman, 1939
• Linophryne densiramus Imai, 1941
• Linophryne quinqueramosa Beebe & Crane, 1947
• Linophryne maderensis Maul, 1961
• Linophryne sexfilis Bertelsen, 1973
• Linophryne trewavasae Bertelsen, 1978
• Linophryne parini Bertelsen, 1980
• Linophryne pennibarbata Bertelsen, 1980
• Linophryne bipennata Bertelsen, 1982
• Linophryne escaramosa Bertelsen, 1982
• Linophryne andersoni Gon, 1992

• Haplophryne

• Haplophryne mollis (Brauer, 1902)

• Borophryne

• Borophryne apogon Regan, 1925

• Photocorynus

• Photocorynus spiniceps Regan, 1925

• Acentrophryne

• Acentrophryne longidens Regan, 1926
• Acentrophryne dolichonema Pietsch & Shimazaki, 2005

Bibliografie

• Theodore W. Pietsch. Dimorphism, parasitism, and sex revisited: modes of reproduction among deep-sea ceratioid anglerfishes (Teleostei: Lophiiformes). Ichthyological Research 52.3 (2005): 207-236. Arhivat în 11 mai 2015, la Wayback Machine.
• M. Eric Anderson and Robin W. Leslie. Review of the deep-sea anglerfishes (Lophiiformes: Ceratioidei) of southern Africa. JLB Smith Institute of Ichthyology, 2001.
• Theodore W. Pietsch and James Wilder Orr. Phylogenetic Relationships of Deep-sea Anglerfishes of the Suborder Ceratioidei (Teleostei: Lophiiformes) Based on Morphology. Copeia 2007.1 (2007): 1-34.
• Kjeld Hansen, Peter J. Herring. Dual bioluminescent systems in the anglerfish genus Linophryne (Pisces: Ceratioidea). Journal of Zoology 182(1):103-124
• Dianne J. Bray, Leftvent anglerfishes, LINOPHRYNIDAE in Fishes of Australia
• Ilan Karplus. Symbiosis in Fishes: The Biology of Interspecific Partnerships. Wiley-Blackwell. 2014

Legături externe

• Family Linophrynidae - Leftvents. FishBase