Lista compozițiilor de Wolfgang Amadeus Mozart

Wolfgang Amadeus Mozart a compus lucrări aparținând multor genuri muzicale: opere, simfonii, concerte și sonate pentru pian, cvartete de coarde și cvintete de coarde. Mozart a compus de asemenea muzică religioasă, lucrări pentru pian solo, alte forme de muzică de cameră, dansuri și divertismente.

Lucrările lui Mozart sunt clasificate "K." sau "KV" care corespund "Köchel Verzeichnis" (Catalogul Köchel), care este o clasificare mai mult sau mai puțin cronologică a lucrărilor lui Mozart realizată de muzicologul austriac Ludwig von Köchel.

Simfonii

Simfoniile lui Mozart au fost compuse într-un interval de 24 de ani, între 1764 și 1788. Conform investigațiilor recente Mozart nu a compus doar 41 de simfonii clasificate în mod tradițional ci până la 68 de lucrări complete aparținând acestui gen. Totuși, prin convenție, s-a păstrat numerotarea originală și, prin urmare, ultima sa simfonie rămâne "Nr. 41". O parte dintre simfoniile sale (K. 297, 385, 550) au fost revizuite de compozitor după primele lor versiuni.

Simfoniile din copilărie (1764-1771)

Acestea sunt simfoniile numerotate ale lui Mozart din perioada copilăriei.

Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, K. 16
Simfonia nr. 2 în Si bemol major, K. 17 (falsă, atribuită lui Leopold Mozart)
Simfonia nr. 3 în Mi bemol major, K. 18 (falsă, atribuită lui Carl Friedrich Abel)
Simfonia nr. 4 în Re major, K. 19
Simfonia nr. 5 în Si bemol major, K. 22
Simfonia nr. 6 în Fa major, K. 43
Simfonia nr. 7 în Re major, K. 45
Simfonia nr. 8 în Re major, K. 48
Simfonia nr. 9 în Do major, K. 73/75a
Simfonia nr. 10 în Sol major, K. 74
Simfonia nr. 11 în Re major, K. 84/73q
Simfonia nr. 12 în Sol major, K. 110/75b
Simfonia nr. 13 în Fa major, K. 112

Există și câteva simfonii nenumerotate din această perioadă. Majoritatea au primit un număr peste 41 (dar nu în ordine cronologică) într-o colecție mai veche a lucrărilor lui Mozart (Mozart-Werke, 1877–1910) dar în colecțiile mai noi sunt clasificate doar după numărul Köchel. Multe dintre aceste lucrări nu sunt universal atribuite lui Mozart.

Simfonie în Fa major, K. 75
Simfonie în Fa major, K. 76/42a (îndoielnică)
Simfonie în Re major, K. 81/73l (îndoielnică)
Simfonie în Re major, K. 95/73n
Simfonie în Do major, K. 96/111b
Simfonie în Re major, K. 97/73m
Simfonie în Fa major, K. 98 (îndoielnică)
Simfonie în Si bemol major, K. Anh. 214 (îndoielnică)
Simfonie în Si bemol major, K. Anh. 216 (îndoielnică)
Simfonie în Sol major „Vechiul Lambach”, K. Anh. 221/45a (Nr. 7a)
Simfonie în Fa major, K. Anh. 223
Simfonie în La minor „Odense”, K. Anh. 220 (disputată)

Simfoniile din era Salzburg (1771-1777)

Niciuna dintre simfoniile compuse în această perioadă nu a fost publicată în timpul vieții lui Mozart.

Simfonia nr. 14 în La major, K. 114 (1771)
Simfonia nr. 15 în Sol major, K. 124 (1772)
Simfonia nr. 16 în Do major, K. 128 (1772)
Simfonia nr. 17 în Sol major, K. 129 (1772)
Simfonia nr. 18 în Fa major, K. 130 (1772)
Simfonia nr. 19 în Mi bemol major, K. 132 (1772)
Simfonia nr. 20 în Re major, K. 133 (1772)
Simfonia nr. 21 în La major, K. 134 (1772)
Simfonia nr. 22 în Do major, K. 162 (1773)
Simfonia nr. 23 în Re major, K. 181/162b (1773)
Simfonia nr. 24 în Si bemol major, K. 182 (1773)
Simfonia nr. 25 în Sol minor, K. 183 (1773)
Simfonia nr. 26 în Mi bemol major, K. 184 (1773)
Simfonia nr. 27 în Sol major, K. 199 (1773)
Simfonia nr. 28 în Do major, K. 200 (1774)
Simfonia nr. 29 în La major, K. 201 (1774)
Simfonia nr. 30 în Re major, K. 202 (1774)

Există câteva simfonii nenumerotate din această perioadă care utilizează muzică din operele lui Mozart din aceeași perioadă. Și aceste simfonii au primit număr peste 41.

Simfonie în Re major, K. 111
Simfonie în Re major, K. 126
Simfonie în Re major, K. 196
Simfonie în Do major, K. 208
Simfonie în Re major, K. 135

Există și trei simfonii din această perioadă care sunt bazate pe trei dintre serenadele lui Mozart:

Simfonie în Re major, K. 204 (bazată pe Serenada nr. 5)
Simfonie în Re major, K. 250 (bazată pe Serenada "Haffner")
Simfonie în Re major, K. 310 (bazată pe Serenada "Posthorn")

Simfoniile târzii (1778-1791)

Simfonia nr. 31 în Re major "Paris", K. 297 (1778)
Simfonia nr. 32 în Sol major "Uvertură în stil italian", K. 318 (1779)
Simfonia nr. 33 în Si bemol major, K. 319 (1779)
Simfonia nr. 34 în Do major, K. 338 (1780)
Simfonia nr. 35 în Re major "Haffner", K. 385 (1782)
Simfonia nr. 36 în Do major "Linz", K. 425 (1783)
Simfonia nr. 37 în Sol major, K. 444 (1783)
- Mulți ani aceasta a fost clasificată ca fiind o simfonie de Mozart dar cercetările au demonstrat că de fapt a fost compusă de Michael Haydn (Simfonia nr. 25), Mozart compunând doar introducerea lentă
Simfonia nr. 38 în Re major "Praga", K. 504 (1786)

Ultimele patru simfonii (Nr. 39-42) au fost finalizate în aproximativ trei luni în 1788. Este posibil ca Mozart să își fi dorit ca aceste lucrări să fie publicate sub un singur opus, deși au rămas nepublicate până după moartea sa. Este posibil ca una sau două dintre ele să fi fost interpretate la Leipzig în 1789.

Simfonia nr. 39 în Mi bemol major, K. 543 (1788)
Simfonia nr. 40 în Sol minor, K. 550 (1788)
Simfonia nr. 41 în Do major "Jupiter", K. 551 (1788)
Simfonia nr. 42 în Re major "Für Amy", K. 552 (1788)

Concerte

Concerte pentru pian

Concertele pentru pian și orchestră ale lui Mozart sunt numerotate de la 1 la 27. Primele patru sunt lucrări din copilărie și sunt practic adaptări ale unor sonate pentru pian compuse de diferiți compozitori contemporani (Raupach, Honauer, Schobert, Eckart, C.P.E. Bach). Există și trei concerte nenumerotate, K. 107, care sunt adaptate după sonatele pentru pian compuse de Johann Christian Bach. Concertele nr. 7 și 10 sunt compoziții pentru trei, respectiv două piane. Restul de 21 sunt compoziții originale pentru pian solo și orchestră. Dintre acestea, 15 au fost compuse între 1782 și 1786 iar în ultimii cinci ani de viață Mozart a mai compus doar două concerte pentru pian.

Concertul pentru pian nr. 1 în Fa major, K. 37
Concertul pentru pian nr. 2 în Si bemol major, K. 39
Concertul pentru pian nr. 3 în Re major, K. 40
Concertul pentru pian nr. 4 în Sol major, K. 41
Trei concerte pentru pian în Re major, Sol major și Mi bemol major, K. 107
Concertul pentru pian nr. 5 în Re major, K. 175
Concertul pentru pian nr. 6 în Si bemol major, K. 238
Concertul pentru pian nr. 7 în Fa major pentru trei piane, K. 242
Concertul pentru pian nr. 8 în Do major "Lützow", K. 246
Concertul pentru pian nr. 9 în Mi bemol major "Jeunehomme", K. 271
Concertul pentru pian nr. 10 în Mi bemol major pentru două piane, K. 365
Concertul pentru pian nr. 11 în Fa major, K. 413/387a
Concertul pentru pian nr. 12 în La major, K. 414/385p
Concertul pentru pian nr. 13 în Do major, K. 415/387b
Concertul pentru pian nr. 14 în Mi bemol major, K. 449
Concertul pentru pian nr. 15 în Si bemol major, K. 450
Concertul pentru pian nr. 16 în Re major, K. 451
Concertul pentru pian nr. 17 în Sol major, K. 453
Concertul pentru pian nr. 18 în Si bemol major, K. 456
Concertul pentru pian nr. 19 în Fa major, K. 459
Concertul pentru pian nr. 20 în Re minor, K. 466
Concertul pentru pian nr. 21 în Do major, K. 467
Concertul pentru pian nr. 22 în Mi bemol major, K. 482
Concertul pentru pian nr. 23 în La major, K. 488
Concertul pentru pian nr. 24 în Do minor, K. 491
Concertul pentru pian nr. 25 în Do major, K. 503
Concertul pentru pian nr. 26 în Re major "Încoronarea", K. 537
Concertul pentru pian nr. 27 în Si bemol major, K. 595
Rondo pentru pian și orchestră în Re major, K. 382
Rondo pentru pian și orchestră în La major, K. 386

Concerte pentru vioară

Cele cinci concerte pentru vioară ale lui Mozart au fost compuse la Salzburg în jurul anului 1775. Sunt apreciate pentru frumusețea melodiilor și pentru utilizarea ingenioasă a caracteristicilor expresive și tehnice ale instrumentului deși Mozart nu a folosit niciodată toate posibilitățile instrumentului cum au făcut alții după el (cum ar fi Beethoven sau Brahms).

Concertul pentru vioară nr. 1 în Mi bemol major, K. 207
Concertul pentru vioară nr. 2 în Re major, K. 211
Concertul pentru vioară nr. 3 în Sol major, K. 216
Concertul pentru vioară nr. 4 în Re major, K. 218
Concertul pentru vioară nr. 5 în La major, K. 219

Mozart a compus și un adagio și două rondouri pentru vioară și orchestră:

Adagio pentru vioară și orchestră în Mi major, K. 261 (1776)
Rondo pentru vioară și orchestră în Si bemol major, K. 269 (între 1775 și 1777)
Rondo pentru vioară și orchestră în Do major, K. 373 (1781)

În plus, mai sunt două concerte pentru vioară care nu sunt universal atribuite lui Mozart:

Concertul pentru vioară în Mi bemol major, K. 268 (Nr. 6) (1780) (atribuit lui Johann Friedrich Eck)
Concertul pentru vioară în Re major "Kolb", K. 271a (Nr. 7) (1777)

Concerte pentru corn

De departe cele mai frecvent interpretate concerte pentru corn, cele patru concerte pentru corn ocupă un loc important în repertoriul corniștilor profesioniști. Au fost compuse pentru prietenul lui Mozart Joseph Leutgeb. Concertele, în special al patrulea, au fost compuse drept lucrări virtuoze care permiteau solistului să demonstreze o varietate de abilități la cornul fără valve din perioada lui Mozart. Concertele pentru corn sunt caracterizate prin dialogul elegant și umoristic dintre solist și orchestră.

Concertul pentru corn nr. 1 în Re major, K. 412 (1791)
Concertul pentru corn nr. 2 în Mi bemol major, K. 417 (1783)
Concertul pentru corn nr. 3 în Mi bemol major, K. 447 (c. 1784-1787)
Concertul pentru corn nr. 4 în Mi bemol major, K. 495 (1786)

Concerte pentru instrumente de suflat din lemn

Concertul pentru fagot în Si bemol major, K. 191 (1774)
Concertul pentru flaut, harpă și orchestră în Do major, K. 299 (1778)
Concertul pentru flaut nr. 1 în Sol major, K. 313 (1778)
Concertul pentru oboi în Do major, K. 314 (1777-1778)
Concertul pentru flaut nr. 2 în Re major, K. 314 (1778) (o adaptare a concertului pentru oboi)
Andante pentru flaut și orchestră în Do major, K. 315/285e (1778)
Concertul pentru clarinet în La major, K. 622 (1791)

Simfonii concertante

Simfonia concertantă pentru vioară, violă și orchestră în Mi bemol major, K. 364 (1779)
Simfonia concertantă pentru oboi, clarinet, corn, fagot și orchestră în Mi bemol major, K. 297b (probabil un aranjament al Simfoniei concertante pentru flaut, oboi, corn, fagot și orchestră din 1778, pierdută)

Acestea nu au fost singurele încercări ale lui Mozart în gen. În această perioadă a mai compus alte lucrări dar nu au fost niciodată terminate.

Simfonia concertantă pentru vioară, violă, violoncel și orchestră în La major, K. 320e (c. 1779, fragment)
Simfonia concertantă pentru pian, vioară și orchestră în Re major, K. Anh. 56 (1778, fragment)

Alte concerte

Concertul pentru trompetă, K. 47c (pierdut)
Concertul pentru violoncel, K. 206a (1775, pierdut)

Muzică pentru pian

Primele compoziții ale lui Mozart sunt sonatele pentru pian și alte lucrări pentru pian deoarece acesta este instrumentul cu care a avut loc educația sa muzicală. Aproape tot ce a compus pentru pian era destinat pentru a fi interpretat de el însuși (sau de sora sa, și ea o pianistă desăvârșită). Între 1782 și 1786 a compus 20 de lucrări pentru pian solo (inclusiv sonate, variațiuni, suite, fugi și rondouri) precum și lucrări pentru pian la patru mâini și pentru două piane.

Sonate pentru pian

Sonata pentru pian nr. 1 în Do major, K. 279 (Munchen, 1771)
Sonata pentru pian nr. 2 în Fa major, K. 280 (Munchen, 1771)
Sonata pentru pian nr. 3 în Si bemol major, K. 281 (Munchen, 1774)
Sonata pentru pian nr. 4 în Mi bemol major, K. 282 (Munchen, 1774)
Sonata pentru pian nr. 5 în Sol major, K. 283 (Munchen, 1774)
Sonata pentru pian nr. 6 în Re major, K. 284 (Munchen, 1775)
Sonata pentru pian nr. 7 în Do major, K. 309 (Mannheim, 1777)
Sonata pentru pian nr. 8 în La minor, K. 310 (Paris, 1778)
Sonata pentru pian nr. 9 în Re major, K. 311 (Mannheim, 1777)
Sonata pentru pian nr. 10 în Do major, K. 330 (1783)
Sonata pentru pian nr. 11 "Rondo Turcesc" în La major, K. 331 (1783)
Sonata pentru pian nr. 12 în Fa major, K. 332 (1783)
Sonata pentru pian nr. 13 în Si bemol major, K. 333 (1783)
Sonata pentru pian nr. 14 în Do minor, K. 457 (Viena, 1784)
Sonata pentru pian nr. 15 în Fa major, K. 533/494 (Viena, 1788)
Sonata pentru pian nr. 16 în Do major "Facile", K. 545 (Viena, 1788)
Sonata pentru pian nr. 17 în Si bemol major, K. 570 (Viena, 1789)
Sonata pentru pian nr. 18 în Re major, K. 576 (Viena, 1789)

Variațiuni

8 variațiuni în Sol major pe cântecul olandez "Laat ons Juichen, Batavieren!" de Christian Ernst Graaf, K. 24
7 variațiuni în Re major pe cântecul olandez "Willem van Nassau", K. 25
6 variațiuni în Fa major, K. 54
12 variațiuni în Do major pe un menuet de Johann Christian Fischer, K. 179
6 variațiuni în Sol major pe "Mio car Adone" din opera La fiera di Venezia de Antonio Salieri, K. 180
9 variațiuni în Do major pe arietta "Lison dormait" din opera Julie de Nicolas Dezède, K. 264
12 variațiuni în Do major pe cântecul francez "Ah, vous dirai-je, Maman", K. 265
8 variațiuni în Fa major pe corul "Dieu d'amour" din opera Les mariages samnites de André Grétry, K. 352
12 variațiuni în Mi bemol major pe cântecul francez "La belle Françoise", K. 353
12 variațiuni în Mi bemol major pe romanța "Je suis Lindor" din piesa de teatru Le Barbier de Seville de Pierre Beaumarchais, muzică de Antoine-Laurent Baudron, K. 354
6 variațiuni în Fa major pe aria "Salve tu, Domine" din opera I filosofi immaginarii de Giovanni Paisiello, K. 398
10 variațiuni în Sol major pe aria "Unser dummer Pöbel meint" din La rencontre imprévue de Christoph Willibald Gluck, K. 455
8 variațiuni în La major pe "Come un agnello" din Fra i due litiganti il terzo gode de Giuseppe Sarti, K. 460
12 variațiuni pe un Allegretto în Si major, K. 500
9 variațiuni în Re major pe un menuet de Jean-Pierre Duport, K. 573
8 variațiuni în Fa major pe cântecul "Ein Weib ist das herrlichste Ding" din Der dumme Gartner de Benedikt Schack, K. 613

Diferite piese

Cartea muzicală Nannerl

Andante în Do major, K. 1a
Allegro în Do major, K. 1b
Allegro în Fa major, K. 1c
Menuet în Fa major, K. 1d
Menuet în Sol major, K. 1e
Menuet în Do major, K. 1f
Menuet în Fa major, K. 2
Allegro în Si-bemol major, K. 3
Menuet în Fa major, K. 4
Menuet în Fa major, K. 5
Allegro în Do major, K. 5a
Andante în Si bemol major, K. 5b

Klavierstück în Fa major, K. 33b (septembrie 1766)
Fantezia nr. 1 cu Fugă în Do major, K. 394 (Viena, 1782)
Fantezia nr. 2 în Do minor, K. 396 (Viena, 1782)
Fantezia nr. 3 în Re minor, K. 397 (Viena, 1782)
Fantezia nr. 4 în Do minor, K. 475 (Viena, 1785)
Rondo nr. 1 în Re major, K. 485
Rondo nr. 2 în Fa major, K. 494
Rondo nr. 3 în La minor, K. 511
Adagio pentru pian în Si minor, K. 540 (Viena, 1788)
Sonată pentru pian în Fa major, K. 547a (Viena, 1788) (adaptată după K. 547 și K. 545)

Alte piese pentru pian

Schița londoneză, K. 15a - K. 15ss
Allegro dintr-o sonată în Sol minor, K. 312 (neverificată)
Menuet în Re major, K. 355
Capriciu în Do major, K. 395
Suită în Do major (Uvertură, Allemande, Courante și o Sarabande incompletă), K. 399
Allegro în Si bemol major (neterminată, terminată de M. Stadler), K. 400
Fugă în Sol minor (neterminată), K. 401
Marș funebru în Do minor, K. 453a
Sonată pentru pian în Si bemol major, K. 498a (neverificată)
Eine Kleine Gigue în Sol major, K. 574
Andante în Fa major pentru orgă mecanică mică, K. 608

Lucrări pentru pian la patru mâini

Sonată pentru claviatură la patru mâini în Do major, K. 19d (mai 1765)
Sonată pentru claviatură la patru mâini în Re major, K. 381/123a
Sonată pentru claviatură la patru mâini în Si bemol major, K. 358/186c
Sonată pentru claviatură la patru mâini în Fa major, K. 497
Sonată pentru claviatură la patru mâini în Do major, K. 521
Sonată pentru claviatură la patru mâini în Sol major, K. 357 (neterminată)
Fugă în Sol minor, K. 401
Andante și Variațiuni în Sol major, K. 501
Adagio și Allegro (Fantezie) în Fa minor, K. 594
Fantezie în Fa minor, K. 608

Lucrări pentru două piane

Sonată pentru două piane în Re major, K. 448/375a
Fugă în Do minor pentru două piane, K. 426 (transpusă pentru coarde ca K. 546)

Muzică de cameră

Muzică pentru vioară

Sonatele pentru vioară din copilărie (1763-1766)

Sonata pentru vioară nr. 1 în Do major pentru claviatură și vioară, K. 6
Sonata pentru vioară nr. 2 în Re major pentru claviatură și vioară, K. 7
Sonata pentru vioară nr. 3 în Si bemol major pentru claviatură și vioară, K. 8
Sonata pentru vioară nr. 4 în Sol major pentru claviatură și vioară, K. 9
Sonata pentru vioară nr. 5 Si bemol major pentru claviatură și vioară (sau flaut), K. 10
Sonata pentru vioară nr. 6 în Sol major pentru claviatură și vioară (sau flaut), K. 11
Sonata pentru vioară nr. 7 în La major pentru claviatură și vioară (sau flaut), K. 12
Sonata pentru vioară nr. 8 în Fa major pentru claviatură și vioară (sau flaut), K. 13
Sonata pentru vioară nr. 9 în Do major pentru claviatură și vioară (sau flaut), K. 14
Sonata pentru vioară nr. 10 în Si bemol major pentru claviatură și vioară (sau flaut), K. 15
Sonata pentru vioară nr. 11 în Mi bemol major pentru claviatură și vioară, K. 26
Sonata pentru vioară nr. 12 în Sol major pentru claviatură și vioară, K. 27
Sonata pentru vioară nr. 13 în Do major pentru claviatură și vioară, K. 28
Sonata pentru vioară nr. 14 în Re major pentru claviatură și vioară, K. 29
Sonata pentru vioară nr. 15 în Fa major pentru claviatură și vioară, K. 30
Sonata pentru vioară nr. 16 în Si bemol major pentru claviatură și vioară, K. 31

Sonatele pentru vioară de la maturitate (1778-1788)

Sonata pentru vioară nr. 17 în Do major, K. 296
Sonata pentru vioară nr. 18 în Sol major, K. 301
Sonata pentru vioară nr. 19 în Mi bemol major, K. 302
Sonata pentru vioară nr. 20 în Do major, K. 303
Sonata pentru vioară nr. 21 în Mi minor, K. 304
Sonata pentru vioară nr. 22 în La major, K. 305
Sonata pentru vioară nr. 23 în Re major, K. 306
Sonata pentru vioară nr. 24 în Fa major, K. 376
Sonata pentru vioară nr. 25 în Fa major, K. 377
Sonata pentru vioară nr. 26 în Si bemol major, K. 378
Sonata pentru vioară nr. 27 în Sol major, K. 379
Sonata pentru vioară nr. 28 în Mi bemol major, K. 380
Sonata pentru vioară nr. 29 în La major, K. 402 (fragment, terminat de M. Stadler)
Sonata pentru vioară nr. 30 în Do major, K. 403 (fragment, terminat de M. Stadler)
Sonata pentru vioară nr. 31 în Do major, K. 404 (fragment)
Sonata pentru vioară nr. 32 în Si bemol major, K. 454
Sonata pentru vioară nr. 33 în Mi bemol major, K. 481
Sonata pentru vioară nr. 35 în La major, K. 526
Sonata pentru vioară nr. 36 în Fa major, K. 547

Variațiuni pentru vioară și pian

Variațiuni în Sol major "La bergere Celimene" , K. 359
6 variațiuni în Sol minor pe "Helas, j'ai perdu mon amant", K. 360

Duete și triouri de coarde

Trio pentru două viori și violoncel în Si bemol major, K. 266
Preludii și Fugi pentru vioară, violă și violoncel, K. 404a
Duet pentru vioară și violă în Sol major, K. 423 (1783)
Duet pentru vioară și violă în Si bemol major, K. 424 (1783)
Trio pentru vioară, violă și violoncel în Mi bemol major, K. 563 (1788)
Trio pentru vioară, violă și violoncel în Sol major, K. 562e (1788, fragment)

Cvartete de coarde

Cvartetul de coarde nr. 1 în Sol major "Lodi", K. 80 (1770)
Cvartetele milaneze
- Cvartetul de coarde nr. 2 în Re major, K. 155 (1772)
- Cvartetul de coarde nr. 3 în Sol major, K. 156 (1772)
- Cvartetul de coarde nr. 4 în Do major, K. 157 (1772-1773)
- Cvartetul de coarde nr. 5 în Fa major, K. 158 (1772-1773)
- Cvartetul de coarde nr. 6 în Si bemol major, K. 159 (1773)
- Cvartetul de coarde nr. 7 în Mi bemol major, K. 160 (1773)
Cvartetele vieneze
- Cvartetul de coarde nr. 8 în Fa major, K. 168 (1773)
- Cvartetul de coarde nr. 9 în La major, K. 169 (1773)
- Cvartetul de coarde nr. 10 în Do major, K. 170 (1773)
- Cvartetul de coarde nr. 11 în Mi bemol major, K. 171 (1773)
- Cvartetul de coarde nr. 12 în Si bemol major, K. 172 (1773)
- Cvartetul de coarde nr. 13 în Re minor, K. 173 (1773)
Cvartetele Haydn
- Cvartetul de coarde nr. 14 în Sol major "Primăvara", K. 387 (1782)
- Cvartetul de coarde nr. 15 în Re minor, K. 421 (1783)
- Cvartetul de coarde nr. 16 în Mi bemol major, K. 428 (1783)
- Cvartetul de coarde nr. 17 în Si bemol major "Vânătoarea", K. 458 (1784)
- Cvartetul de coarde nr. 18 în La major, K. 464 (1785)
- Cvartetul de coarde nr. 19 în Do major "Disonanța", K. 465 (1785)
Cvartetul de coarde nr. 20 în Re major "Hoffmeister", K. 499 (1786)
Cvartetele prusace
- Cvartetul de coarde nr. 21 în Re major, K. 575 (1789)
- Cvartetul de coarde nr. 22 în Si bemol major, K. 589 (1790)
- Cvartetul de coarde nr. 23 în Fa major, K. 590 (1790)

Cvintete de coarde

Cvintetele de coarde (K. 174, 406, 515, 516, 593, 614) sunt pentru două viori, două viole și violoncel. Charles Rosen a scris că "în consens general, cea mai mare realizare a lui Mozart în domeniul muzicii de cameră este grupul de cvintet de coarde cu două viole".

Cvintetul de coarde nr. 1 în Si bemol major, K. 174
Cvintetul de coarde nr. 2 în Do minor, K. 406 (o transcripție pentru cvintet de coarde a Octetului pentru suflători în Do minor, K. 388)
Cvintetul de coarde nr. 3 în Do major, K. 515
Cvintetul de coarde nr. 4 în Sol minor, K. 516
Cvintetul de coarde nr. 5 în Re major, K. 593
Cvintetul de coarde nr. 6 în Mi bemol major, K. 614

Triouri de pian

Divertisment în Si bemol major pentru pian, vioară și violoncel, K. 254
Sonată Trio în Sol major pentru pian, vioară și violoncel, K. 496
Trio pentru pian în Si bemol major, K. 502
Trio pentru pian în Mi major, K. 542
Trio pentru pian în Do major, K. 548
Trio pentru pian în Sol major, K. 564

Alte lucrări de cameră

Cvartetele de flaut (flaut, vioară, violă și violoncel), K. 285, K. 285a, K. 285b, K. 298 (1777-1778)
Sonata pentru fagot și violoncel în Si bemol major, K. 292
Cvartetul de oboi (oboi, vioară, violă și violoncel) în Fa major, K. 370 (1781)
Cvintetul de corn în Mi bemol major, K. 407
Cvintetul de pian și suflători (oboi, clarinet, corn și fagot), K. 452 (1784)
Cvartetul de pian nr. 1 în Sol minor, K. 478 (1785)
12 duete pentru doi corni, K. 487
Cvartetul de pian nr. 2 în Mi bemol major, K. 493 (1786)
Trio pentru clarinet, violă și pian în Mi bemol major "Kegelstatt", K. 498 (1786)
Adagio și Fugă în Do minor, K. 546 (1788) (o transcripție a fugii în Do minor pentru două piane, K. 426)
Adagio și Rondo pentru muzicuță de sticlă, flaut, oboi, violă și violoncel, K. 617 (1791)
Adagio în Do major pentru muzicuță de sticlă, K. 617a (1791)

Serenade, divertismente și alte lucrări instrumentale

Serenade

Serenada nr. 1 în Re major, K. 100
Serenada nr. 3 în Re major "Antretter", K. 185
Serenada nr. 4 în Re major "Colloredo", K. 203
Serenada nr. 5 în Re major, K. 204
Serenada nr. 6 în Re major "Serenata Notturna", K. 239
Serenada nr. 7 în Re major "Haffner", K. 250
Nocturnă în Re major pentru patru orchestre (Serenada nr. 8), K. 286 (1776-1777) (fiecare din cele "patru" orchestre este alcătuită din doi corni francezi, două viori, violă și violoncel)
Serenada nr. 9 în Re major "Posthorn", K. 320
Serenada nr. 10 în Si bemol major pentru 12 suflători și contrabas "Gran Partita", K. 361
Serenada nr. 11 în Mi bemol major pentru suflători, K. 375
Serenada nr. 12 în Do minor pentru suflători, K. 388
Serenada nr. 13 în Sol major pentru cvartet de coarde și contrabas "Eine Kleine Nachtmusik", K. 525

Divertismente

Galimathias Musicum (Quodlibet), K. 32 (1766)
Casare în Sol major, K. 63 (1769)
Casare în Si bemol major, K. 99 (1769)
Divertisment în Mi bemol major, K. 113 (1771)
Divertisment în Re major, K. 131 (1772)
Divertisment în Re major pentru cvartet de coarde sau orchestră de coarde, K. 136 (1772)
Divertisment în Si bemol major pentru cvartet de coarde sau orchestră de coarde, K. 137 (1772)
Divertisment în Fa major pentru cvartet de coarde sau orchestră de coarde, K. 138 (1772)
Divertisment în Mi bemol major, K. 166
Divertisment în Si bemol major, K. 186
Divertisment în Re major, K. 205 (1773)
Divertisment în Fa major, K. 213
Divertisment în Si bemol major, K. 240
Divertisment în Fa major "Lodron", K. 247 (1776)
Divertisment în Re major, K. 251 (1776)
Divertisment în Mi bemol major, K. 252
Divertisment în Fa major, K. 253
Divertisment în Si bemol major, K. 270
Divertisment în Si bemol major "Lodron", K. 287 (1777)
Divertisment în Re major, K. 334 (1779-1780)
25 de piese (cinci divertismente) pentru trei corni, K. 439b
Divertisment pentru doi corni și coarde "O glumă muzicală" ("Ein Musikalischer Spaß"), K. 522
Divertisment pentru trio de coarde în Mi bemol major, K. 563 (1788)

Marșuri

Marș în Re major, K. 62 (introducere pentru Serenada K. 100)
Marș în Re major, K. 189 (posibil pentru a introduce/încheia Serenada K. 185)
Marș în Do major, K. 214
Marș în Re major, K. 215 (pentru a introduce/încheia Serenada K. 204)
Marș în Re major, K. 237 (pentru a introduce/încheia Serenada K. 203)
Marș în Fa major, K. 248 (pentru a fi utilizată în Divertisment K. 247)
Marș în Re major, K. 249 (pentru a introduce și/sau încheia Serenada "Haffner", K. 250)
Marș în Re major, K. 290
Marș în Re major, K. 335, Nr. 1 (posibil pentru a introduce Serenada "Posthorn", K. 320)
Marș în Re major, K. 335, Nr. 2 (posibil pentru a încheia Serenada "Posthorn", K. 320)
Marș în Do major, K. 408, Nr. 1
Marș în Re major, K. 408, Nr. 2
Marș în Do major, K. 408, Nr. 3
Marș în Re major, K. 445 (pentru a fi utilizată în Divertisment K. 334)

Dansuri

Mozart a compus numeroase dansuri pentru orchestră, inclusiv aparținând genului menuet (peste 100), contradans și alemandă (sau Dansuri Germane). În compoziția menuetelor Mozart a urmat în general exemplul lui Haydn, preferând caracterul lent al dansului. Alemandele (56, compuse între 1787 și 1791) erau compuse în special pentru balurile publice din Viena.

6 menuete, K. 61h
7 menuete, k. 65h
4 contradansuri, K. 101
20 de menuete, K. 103
6 menuete, K. 104
6 menuete, K. 105
Menuet în Mi bemol major, K. 122
Contradans în Si bemol major, K. 123
6 menuete, K. 164
16 menuete, K. 176
4 contradansuri, K. 267
Gavotă în Si bemol major, K. 300
3 menuete, K. 363
5 menuete, K. 461
6 contradansuri, K. 462
2 cadrile, K. 463
6 dansuri germane, K. 509
Contradans în Re major "Das Donnerwetter", K. 534
Contradans în Do major "La Bataille", K. 535
6 dansuri germane, K. 536
6 dansuri germane, K. 567
12 menuete, K. 568
6 dansuri germane, K. 571
12 menuete, K. 585
12 dansuri germane, K. 586
Contradans în Do major "Der Sieg vom Helden Koburg", K. 587
6 menuete, K. 599
6 dansuri germane, K. 600
4 menuete, K. 601
4 dansuri germane, K. 602
2 contradansuri, K. 603
2 menuete, K. 604
3 dansuri germane, K. 605
6 dansuri germane, K. 606
5 contradansuri, K. 609
Contradans în Sol major, K. 610

Muzică religioasă

Lucrările religioase ale lui Mozart sunt în principal vocale dar există și lucrări instrumentale, cum ar fi Sonatele da chiesa pentru două viori, contrabas și orgă, compuse între 1767 și 1780. Muzica sa religioasă prezintă un mozaic stilistic bogat: elementele de muzică gregoriană se întrepătrund cu contrapunctul riguros și chiar elemente de operă. Unitatea și consistența stilistică este prezentă în toate lucrările sale religioase.

Mise

Missa brevis în Sol major, K. 49
Missa brevis în Re minor, K. 65
Missa solemnis în Do major Dominicusmesse, K. 66
Missa solemnis în Do minor Waisenhausmesse, K. 139
Missa brevis în Sol major, K. 140
Missa in honorem Sanctissimae Trinitatis, K. 167
Missa brevis în Fa major, K. 192
Missa brevis în Re major, K. 194
Misa Vrabiei în Do major Spatzenmesse, K. 220
Misa Credo în Do major, K. 257
Missa brevis în Do major Piccolomesse, K. 258
Missa brevis în Do major, K. 259
Missa longa în Do major, K. 262
Missa brevis în Si bemol major, K. 275
Misa Încoronării, K. 317
Missa solemnis Missa aulica, K. 337
Marea Misă în Do minor, K. 427
Recviem în Re minor, K. 626 (finalizat de Franz Xaver Süssmayr după moartea lui Mozart)

Alte lucrări religioase

Dumnezeu este refugiul nostru, K. 20
Kyrie în Fa major, K. 33
Scande Coeli Limina în Do major, K. 34
Miserere în La minor, K. 85
Kyrie în Re minor pentru soprană, alto, tenor și bas, K. 90
Regina Coeli pentru soprană, cor și orchestră, K. 108
Regina Coeli pentru soprană, cor și orchestră, K. 127
Te Deum, K. 141
Exsultate, jubilate, K. 165
Regina Coeli pentru soprană, cor și orchestră, K. 276
Kyrie în Re minor, K. 341
Ave verum corpus, K. 618

Două lucrări pentru vecernie:

Vesperae de Dominica în Do major, K. 321
Vesperae solennes de confessore, K. 339 (1780)

Sonate de biserică

Sonata de biserică nr. 1 în Mi bemol major, K. 67 (1772)
Sonata de biserică nr. 2 în Si bemol major, K. 68 (1772)
Sonata de biserică nr. 3 în Re major, K. 69 (1772)
Sonata de biserică nr. 4 în Re major, K. 144 (1772)
Sonata de biserică nr. 5 în Fa major, K. 145 (1772)
Sonata de biserică nr. 6 în Si bemol major, K. 212 (1775)
Sonata de biserică nr. 7 în Fa major, K. 224 (1776)
Sonata de biserică nr. 8 în La major, K. 225 (1776)
Sonata de biserică nr. 9 în Sol major, K. 241 (1776)
Sonata de biserică nr. 10 în Fa major, K. 244 (1776)
Sonata de biserică nr. 11 în Re major, K. 245 (1776)
Sonata de biserică nr. 12 în Do major, K. 263 (1776)
Sonata de biserică nr. 13 în Sol major, K. 274 (1777)
Sonata de biserică nr. 14 în Do major, K. 278 (1777)
Sonata de biserică nr. 15 în Do major, K. 328 (1779)
Sonata de biserică nr. 16 în Do major, K. 329 (1779)
Sonata de biserică nr. 17 în Do major, K. 336 (1780)

Muzică pentru orgă

Fugă în Mi bemol major, K. 153
Fugă în Sol minor, K. 154
Uvertură în Do major, K. 399
Fugă în Sol minor, K. 401
Eine kleine Gigue, K. 574
Adagio și Allegro în Fa minor pentru orgă mecanică, K. 594 (1790)
Fantezie în Fa minor pentru orgă mecanică, K. 608 (1791)
Andante în Fa major pentru orgă mecanică mică, K. 616 (1791)

Opere

Die Schuldigkeit des ersten Gebots, K. 35 (1767)
Apollo et Hyacinthus, K. 38 (1767)
Bastien und Bastienne, K. 50 (1768)
La finta semplice, K. 51 (1768)
Mitridate, re di Ponto, K. 87 (1770)
Ascanio in Alba, K. 111 (1771)
Betulia liberata (oratoriu), K. 118 (1771)
Il sogno di Scipione, K. 126 (1772)
Lucio Silla, K. 135 (1772)
Thamos, König in Ägypten (1773, 1775)
La finta giardiniera, K. 196 (1774–75)
Il re pastore, K. 208 (1775)
Zaide, K. 344 (1779)
Idomeneo, K. 366 (1781)
Die Entführung aus dem Serail, K. 384 (1782)
L'oca del Cairo, K. 422 (1783)
Lo sposo deluso, K. 430
Der Schauspieldirektor, K. 486 (1786)
Le nozze di Figaro, K. 492 (1786)
Don Giovanni, K. 527 (1787)
Così fan tutte, K. 588 (1789)
Die Zauberflöte, K. 620 (1791)
La clemenza di Tito, K. 621 (1791)