Deschide meniul principal

Lista prim-miniștrilor Austro-Ungariei (1867–1918)

șef al guvernului Austriei

Executivul Austro-Ungariei a stat în perioada 1867–1918, după compromisul austro-ungar, sub semnul dualismului împăratului și regelui, al celor trei miniștri comuni numiți de el (de externe, de finanțe și de război), care erau responsabili pentru instituții comune ambelor jumătăți ale dublei monarhii, precum și al prim-miniștrilor Cisleithaniei și Transleithaniei (și a cabinetelor lor) numiți de același monarh.

În baza constituției și a dezvoltării pragmatice a monarhiei habsburgice, prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) cezaro-crăiesc austriac era dependent aproape exclusiv de împărat, iar prim-ministrul (Ministerpräsident-ul) regal maghiar era dependent de rege și de dieta dominată de aristocrați. Prim-miniștrii au fost relativ des schimbați doar puțini lăsând o amprentă distinctă.

Președinte al Consiliului Ministerial pentru Afaceri ComuneModificare

Consiliul Ministerial pentru Afaceri Comune era unul dintre instrumentele prin care Cisleithania și Transleithania au fost prinse legal împreună după compromisul din 1867. (Consiliul Ministerial trebuie înțeles ca întruniri la care participau cei trei miniștri comuni, imperiali și regali, și cei doi prim-miniștri ai Cisleithaniei și Transleithaniei; Consiliul Ministerial nu era o instituție sau un organ al statului.) Reprezentanții Transleithaniei au dat mare importanță faptului că acest Consiliu Ministerial nu trebuie să pară a fi guvernul dublei monarhii și au avut grijă ca titlul de „cancelar al imperiului” (Reichskanzler), pe care Beust îl păstrase, să nu mai fie folosit după 1871. În Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune, Ministrul Casei Imperiale și Regale și al Externelor deținea președinția atunci când monarhul nu participa personal. Președintele Consiliului Ministerial pentru Afaceri Comune era ministrul de externe al Austro-Ungariei.

Lista miniștrilor de externe imperiali și regaliModificare

După 24 oct. 1918 nu a mai existat nici un minister comun, deoarece compromisul din 1867 și, odată cu el, uniunea reală cu Austria, au fost anulate cu consimțământul monarhului între jumătatea și sfârșitul lunii octombrie 1918.

Prim-miniștri cezaro-crăiești ai țărilor și regatelor reprezentate în Consiliul Imperial (Cisleithania)Modificare

Sediul oficial: vezi k.k. Ministerratspräsidium

Prim-miniștri regali maghiari ai Țărilor Coroanei Sfântului Ștefan (Transleithania)Modificare

Vezi șiModificare