Dracul de mare

(Redirecționat de la Lophius piscatorius)

Dracul de mare (Lophius piscatorius) numit și pește pescar, pește undițar, este un pește marin răpitor teleostean (din familia lofiide) care trăiește în Oceanul Atlantic (pe coastele europene și africane, până în Golful Guineea), Marea Nordului, Marea Mediterană și mai rar în Marea Neagră. În Marea Neagră a fost găsit lângă țărmul Caucazului, Crimeei, Turciei, Bulgariei și României.[2][3][1]

Dracul de mare
Dracul de mare sau peștele pescar (Lophius piscatorius)
Stare de conservare

Risc scăzut (LC) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Subîncrengătură: Vertebrata
Infraîncrengătură: Gnathostomata
Nanoîncrengătură: Pisces
Supraclasă: Osteichthyes
Clasă: Actinopterygii
Subclasă: Neopterygii
Infraclasă: Teleostei
Supraordin: Paracanthopterygii
Ordin: Lophiiformes
Subordin: Lophioidei
Familie: Lophiidae
Gen: Lophius
Specie: L. piscatorius
Nume binomial
Lophius piscatorius
Linnaeus, 1758
Sinonime
  • Lophius aculeatus Walbaum, 1792
  • Lophius eurypterus Düben, 1845
  • Lophius fergusonis Walbaum (ex Ferguson), 1792
  • Lophius digitatus Bonnaterre (ex Ferguson), 1788
  • Lophius europaeus Shaw, 1804
  • Lophius gadicensis Cabrera, Pérez & Haenseler, 1817
  • Lophius vaillanti Regan, 1903

Corpul lui atinge o lungimea de 2 m și o greutate de 58 kg. Trăiește până la 20 de ani sau chiar mai mult. Are capul foarte mare, puternic turtit dorso-ventral și lățit. Gura este enormă și prevăzută cu numeroși dinți lungi, ascuțiți, înclinabili. Pielea este golașă (fără solzi), cu numeroase franjuri mici cărnoase în jurul fălcii inferioare și de-a lungul laturilor capului care se extind și pe laturile corpului. Are două înotătoare dorsale separate. Prima înotătoare dorsală este formată din 3 spini subțiri aflați pe cap (spini cefalici) și 3 spini în spatele capului (spini postcefalici). Primii doi spini cefalici se află la extremitatea anterioară a botului, primul dintre ei se găsește aproape de gură și este modificat într-un dispozitiv mobil de pescuit asemănător cu undița, numit iliciu (illicium - undița sau momeală), care are un apendice cărnos la vârf, numit nadă (esca). Esca servește ca momeală pentru atragerea prăzii în apropierea gurii sale enorme; de la acest dispozitiv de pescuit se trage numele de pește pescar. A doua înotătoare dorsală are 10-13 radii moi. Înotătoarele pectorale sunt alungite, în spatele lor se află fantele branhiale. Culoarea spatelui este brun-ciocolatie sau violacee, de multe ori marmorată cu pete, iar a abdomenului albă.[4][5][6][7][8] Aspectul exterior al masculilor și femelelor sunt identice, însă masculii sunt mai mici, astfel masculii maturi au în medie 49–58 cm, iar femelele 73–98 cm.[9][10]

Dracul de mare este un pește bentonic, care trăiește pe fundul platoului continental la adâncimi de 50-200 m, iar icrele le depune la adâncimi mari: 400-2000 m. Este un prost înotător și își petrece timpul stând ascuns între alge sau îngropat în nămol, de unde își scoate din frunte undița (iliciul) cu nada la capăt, mișcând-o deasupra sau în fața gurii; peștii o iau drept un viermișor și se apropie să-l înghită; atunci, dracul de mare cască gura sa uriașa și înghite într-o clipă apa cu pește cu tot. Este un pește răpitor lacom care se hrănește cu cantități mari de pești bentonici de pe fundul apelor și nevertebrate mari (crabi), ocazional cu păsări marine. Stomacul acestui pește este uriaș, încât în el ar încăpea un pește de aceeași mărime cu posesorul lui. Se reproduce în februarie-mai; icrele sunt mari (2,3-4,0 mm în diametru) și sunt depuse într-o panglică lungă care atinge o lungime de 10 m, o lățime de 0,5 m și o grosime de 4-6 mm și conține 1,3-3,0 milioane de icre. Carnea acestui pește bizar este foarte gustoasă, el fiind pescuit în scopuri economice în mai multe țări.[4][5][6][7][8]

Descrierea modificare

 
Particularităţile morfologice ale dracului de mare

Note modificare

  1. ^ a b Papakonstantinou, C., Golani, D., Massuti, E., Palmeri, A. & Keskin, Ç. 2011. Lophius piscatorius. The IUCN Red List of Threatened Species 2011
  2. ^ „M. Yankova, D. Pavlov, P. Ivanova, E. Karpova, A. Boltachev, B. Öztürk, L. Bat, M. Oral and M. Mgeladze. Marine fishes in the Black Sea: recent conservation status. Mediterranean Marine Science, 15/2, 2014, 366-379”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Maria Yankova, Violin Raykov, Petya Ivanova, Marina Mgeladze, Revaz Diasamidze, Gheorghe Radu, Simion Nicolaev, Stanislav Agapov, Maria Grinchenko, Bayram Öztürk, Muammer Oral, Levent Bat, Ertug Düzgünes, Vladislav Shlyakhov, Alexander Boltachev, Evgeniya Karpova. Black Sea Fish Check-List. Black Sea Commission Publication. 2011
  4. ^ a b Sergiu I. Cărăușu. Tratat de ichtiologie. Editura Academiei Republicii Populare Române, Bucuresti 1952, 804 p.
  5. ^ a b Victor Pop. Curs de zoologia vertebratelor. Volumul I. Procordatele, caracterele generale ale vertebratelor, peștii și amfibienii. Universitatea "Victor Babes" Cluj. Facultatea de științe naturale și geografie. Litografia Învățămîntului Cluj 1957
  6. ^ a b Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura didactică și pedagogică, București, 1967, 768 p.
  7. ^ a b Е. Д. Васильева. Рыбы Черного моря. Москва: Изд-во ВНИРО, 2007.
  8. ^ a b А. Н. Световидов. Рыбы Черного Моря. Академия Наук СССР. Издательство «Наука», Москва 1964.
  9. ^ Fariña, A. C., Azevedo, M., Landa, J., Duarte, R., Sampedro, P., Costas, G., Torres, M. A., and Cañás, L. 2008. Lophius in the world: a synthesis on the common features and life strategies. – ICES Journal of Marine Science, 65: 1272–1280.
  10. ^ Duarte, R., et al. "Reproduction of black and white anglerfish (Lophius budegassa Spinola, 1807; Lophius piscatorius Linnaeus, 1758) in the southern stock (ICES Divisions VIIIc and IXa)." ICES Council Meeting papers CM-1998/O. Vol. 23. 1998.

Bibliografie modificare

Legături externe modificare

Video modificare