Deschide meniul principal

O lotcă este o ambarcație rezistentă, maritimă sau fluvială, tradițional din lemn, mai recent din alte materiale, construită și folosită în mod specific la gurile Dunării și pe coasta de Apus a Mării Negre. Tipul de construcție este atestat din antichitate (sub denumirea de horeia sau horia [1]) dar cuvântul provine din limba rusă: лодка (« barcă » în general) adoptat probabil odată cu sălășuirea Lipovenilor la gurile Dunării.[2]

Ivan Patzaichin a inventat o ambarcațiune numită canotcă, o combinație între canoe și lotcă.

DescriereModificare

Dimensiunile sunt variabile, mergând în general de la 3 la 8 metri. Prova și pupa sunt ridicate și incurvate fie pentru a croi drum prin stufărișurile mai răzlețe, fie pentru a rezista talazurilor mării. Lotca se manevra tradițional cu ajutorul unor vele amovibile, al unor vîsle lungi și uneori al unor prăjini proptite de fundul apei.[3] Mai recent, pupa tăiată drept permite instalarea unui motor outboard.

ImaginiModificare

Vezi șiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Giulia Boetto, articol Horeia, Horia in « Encyclopedia of Ancient History », Wiley online library: [1] și Frederick R. Mayer, Yenikapı Byzantine Shipwrecks Institute of nautical archaeology, College station, Texas, S.U.A.:[2]
  2. ^ [3] și DEX [4].
  3. ^ DEX [5] și comandor Eugen Bejan (coordonator), Dicționar Enciclopedic de Marină, Ed. Societății Scriitorilor Militari, București 2006, ISBN: 973-87341-7-7.