Louis Michel

fizician francez
Louis Michel


Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Roanne, Loire, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Bures-sur-Yvette, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma MaterÉcole polytechnique  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Franceză de Științe  Modificați la Wikidata
Premiiprix Félix-Robin[*][[prix Félix-Robin (scholarly award for physics)|​]] ()
Medalia Wigner ()
ofițer al Ordinului francez al Palmelor academice[*]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Comandor al Ordinului Național de Merit[*] ()  Modificați la Wikidata

Louis Michel (n. , Roanne, Loire, Franța – d. , Bures-sur-Yvette, Île-de-France, Franța) a fost un fizician teoretician francez. Fondator al Centrului de Fizică Teoretică de la École Polytechnique, a fost profesor la Institut des Hautes Études Scientifiques (IHES), președinte al Societății Franceze de Fizică și membru al Academiei Franceze de Științe. A adus contribuții importante în fizica teoretică, de la fizica particulelor elementare la cristalografie. Lucrările sale privind ruperea spontană a simetriei, în diverse contexte, au deschis o perspectivă nouă asupra descrierii teoretice a fenomenelor neliniare în fizică.

Biografie modificare

Louis Michel a obținut diploma de inginer la École polytechnique din Paris și doctoratul la Manchester, cu o teză tratând despre teoria interacțiilor slabe. A fost cercetător la Copenhaga și la Institute for Advanced Study, Princeton. Întors în Franța, a activat în didactică și cercetare la Lille și Orsay, apoi la École polytechnique, unde a pus bazele Centrului de Fizică Teoretică (CPHT). În 1962 a devenit profesor permanent la Institut des Hautes Études Scientifiques (IHÉS), Bures-sur-Yvette. A fost președinte al Societății Franceze de Fizică (Société française de physique) (1978–1980). În 1979 a fost ales membru al Academiei Franceze de Științe (Académie des sciences); în 1982 i s-a decernat Medalia Wigner. A încetat din viață la 30 decembrie 1999, la Bures-sur-Yvette. În memoria sa au fost instituite la IHES catedrele de cercetare Chaires Louis Michel pentru vizitatori de lungă durată, fizicieni.

Lucrări modificare

În teoria interacțiilor slabe, Michel a studiat dezintegrarea miuonului (într-un electron și doi neutrini), introducând așa-numitul parametru Michel.[5] În teoria interacțiilor tari, a demonstrat conservarea parității G (care, de exemplu, interzice tranziții dintr-o stare cu număr impar de pioni într-o stare cu număr par de pioni, sau invers).[6] Împreună cu V. Bargmann și V. Telegdi a formulat ecuația Bargmann-Michel-Telegdi care descrie precesia spinului în câmp magnetic.[7] Împreună cu Luigi A. Radicati a dezvoltat teoria geometrică a octetului SU(3).[8][9] Încă din 1953 introdusese o descriere a tranzițiilor de fază ca fenomene de rupere a simetriei;[10] a aplicat acest concept la o clasă largă de fenomene,[11] de la fizica particulelor elementare la cristalografie.[12]

Note modificare

  1. ^ a b c d Louis Michel (physicist), SNAC, accesat în  
  2. ^ a b c d Louis Michel, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b c d Louis Gabriel Michel, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  4. ^ IdRef, accesat în  
  5. ^ L. Michel: Interaction between Four Half-Spin Particles and the Decay of the μ-Meson, Proceedings of the Physical Society, Section A, Volume 63, Number 5, 1950, pp. 514-531.[nefuncțională]
  6. ^ L. Michel: Nuovo Cimento, Vol. 10, 1953, p. 319.
  7. ^ V. Bargmann, Louis Michel și V. L. Telegdi: Precession of the Polarization of Particles Moving in a Homogeneous Electromagnetic Field, Physical Review Letters, Volume 2, Issue 10, 1959, pp. 435-436.
  8. ^ Louis Michel și Luigi A. Radicati: Properties of the breaking of hadronic internal symmetry, Annals of Physics (NY), Volume 66, Issue 2, 1971, pp. 758-783.
  9. ^ Louis Michel și Luigi A. Radicati: The geometry of the octet, Annales de l'I.H.P., section A, tome 18, no 3, 1973, pp. 185-214.
  10. ^ L. Michel: Nuovo Cimento, Vol. 10, 1953, p. 10.
  11. ^ Louis Michel: Symmetry defects and broken symmetry. Configurations Hidden Symmetry, Reviews of Modern Physics, Volume 52, Issue 3, 1980, pp. 617–651.
  12. ^ L. Michel: Fundamental concepts for the study of crystal symmetry, Physics Reports, Volume 341, Issues 1-6, 2001, pp. 265-336.

Legături externe modificare