Louis Henri, Prinț de Condé

(Redirecționat de la Ludovic Henry II, Prinț de Condé)
Louis Henri
Prinț de Condé
Date personale
Nume la naștereLouis Henri Joseph de Bourbon
Născut13 aprilie 1756(1756-04-13)
Hôtel de Condé, Paris, Franța
Decedat (74 de ani)
Castelul Saint-Leu, Franța
ÎnmormântatCatedrala din Saint-Denis Modificați la Wikidata
PărințiLouis Joseph, Prinț de Condé
Charlotte de Rohan
Frați și suroriLouise Adélaïde de Bourbon[*][[Louise Adélaïde de Bourbon (French abbess (1757-1824))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuBathilde d'Orléans
CopiiLouis Antoine, Duce de Enghien
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1][2] Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriduce
Familie nobiliarăPrinț de Condé
Pair[*] Modificați la Wikidata
Semnătură

Louis Henri de Bourbon (Louis Henri Joseph), (n. , Paris, Regatul Franței – d. , Saint-Leu⁠(d), Seine-et-Oise, Franța) a fost Prinț de Condé din 1818 până la moartea sa.

Biografie

modificare

A fost singurul fiu al lui Louis Joseph, Prinț de Condé și a soției acestuia, Charlotte de Rohan. Ca membru al Casei de Bourbon a fost prinț de sânge. Până să dețină titlul de Prinț de Condé, l-a deținut pe cel de Duce de Bourbon.

 
Portret al Prințului de Condé de Pierre-Louis Delaval, Muzeul Condé de Chantilly.

În 1770 s-a căsătorit cu Louise Marie Thérèse Bathilde d'Orléans, fiica lui Louis Philippe I, Duce de Orléans și a Louisei Henriette de Bourbon. Doi ani mai târziu s-a născut singurul lor fiu, Louis Antoine, Duce de Enghien. Mariajul nu a fost unul fericit iar în 1780 cuplul s-a despărțit. Louis nu s-a recăsătorit niciodată. La scurt timp după despărțire, Ducele de Bourbon a început o relație publică cu cântăreața de operă Marguerite Michelot din care au rezultat două fiice nelegitime. Una din ele, Adèle, se va căsători prima dată cu contele de Reuilly (1761-1831) și a doua oară în 1833 cu Guy-Jacques de Chaumont (1787-1851), conte de Quitry, șambelan al împăratului Napoléon I.

În timpul Revoluției franceze ducele a plecat în exil împreună cu tatăl și fiul său, supraviețuind astfel epurării Casei de Bourbon în Franța, epurare care i-a costat viața, printre alții, pe regele Ludovic al XVI-lea al Franței și pe regina Maria Antoaneta. Din exil a luptat în armata tatălui său.

În 1804, fiul său, Ducele de Enghien, a fost răpit în Germania din ordinul lui Napoleon și executat în șanțul Castelului Vincennes. Ducele de Enghien era căsătorit cu Charlotte de Rohan-Rochefort de mai puțin de două luni și nu avea copii.

Ducele de Bourbon s-a întors în Franța cu tatăl său după înfrângerea lui Napoleon în 1814 și și-au recuperat averea și statutul public. După decesul tatălui său în 1818, Louis Henri și-a asumat titlul de Prinț de Condé.

Dacă regii francezi Henric al IV-lea sau Ludovic al XIII-lea nu ar fi avut copii, Louis Henri ar fi fost ultimul membru al Casei de Bourbon pe linie masculină.

Sfârșitul liniei Condé

modificare

Linia de Bourbon-Condé a luat sfârșit odată cu moartea în condiții suspecte a lui Louis Henri în 1830, la scurtă vreme după Revoluția din Iulie. În timp ce era în exil, în 1811, Ducele de Bourbon a făcut cunoștință la un bordel din Piccadilly cu Sofia Dawes sau Daw, o prostituată din Isle of Wight. El a instalat femeia și pe mama acesteia la Londra într-o casă pe strada Gloucester. Acolo, ea a trecut printr-un amplu program educațional de limbi moderne și autori antici.

 
Descoperirea corpului prințului de Condé. Gravură extrasă din Istoria lui Ludovic Filip I rege al francezilor, 1847.

După Restaurarea bourbonilor în 1815, Ducele a dus-o la Paris și a aranjat o căsătorie între ea și baronul Adrien Victor de Feucheres, un ofițer din garda regală. Acest lucru a permis Sofiei să intre în societatea franceză. Feucheres, care a devenit consilier al ducelui, a crezut timp de mulți ani de zile că Sofia este fiica naturală a lui Louis Henri. Când a descoperit adevărul, s-a despărțit de soția sa și l-a informat pe regele Ludovic al XVIII-lea de relația reală dintre Louis Henri și Sofia. Regele a interzis Sofiei accesul la curte.

Pentru a se răzbuna, Sofia l-a abordat pe șeful Casei de Orléans, Ludovic Filip, și prin el și-a făcut o nouă intrare în societate. În schimb, ea a fost de acord să-și folosească influența asupra lui Louis Henri pentru a-l convinge să-l numească pe fiul cel mic al lui Ludovic Filip, Henri d'Orléans, duce de Aumale moștenitor al său. Sofia a primit pentru serviciile sale 2 milioane de franci. În cele din urmă, noul rege bourbon Carol al X-lea a acceptat-o la curte.

La 27 august 1820, Prințul de Condé a fost găsit spânzurat în dormitorul său atârnat de două batiste înnodate legate de mânerul ferestrei. Nimic din viața prințului nu sugera o sinucidere. Imediat legitimiștii au răspândit zvonul asasinatului, acuzându-l pe Ludovic Filip și pe soția acestuia, Maria Amélia, că și-au dorit ca fiul lor cel mic să moștenească imensa avere a prințului.

Teoria asasinatului afirmă, fără dovezi, că prințul bulversat de Revoluția din Iulie a rămas fidel monarhiei legitime și a decis să revoce testamentul făcut în favoarea tânărului duce d'Aumale și să lase averea ducelui de Bordeaux. În fața acuzațiilor, orleaniștii au căutat să demonstreze că prințul a aderat la noul regim.


  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în