Lujza Orosz

Lujza Orosz
Date personale
Născută	4 decembrie 1926 Petenia⁠(d), Sălaj, România
Decedată	6 septembrie 2020 (93 de ani) Cluj-Napoca, România
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Limbi vorbite	limba maghiară limba română
Alma mater	Universitatea de Arte din Târgu Mureș
Alte premii
Premio Lili Poór[*]​ (1992)

Lujza Orosz (n. 4 decembrie 1926, Petenia^⁠(d), Sălaj, România – d. 6 septembrie 2020, Cluj-Napoca, România) a fost o actriță maghiară din România, care a fost distinsă cu premiul Lili Poór^⁠(d).

Lujza Orosz și Zoltán Vadász. Fotografie realizată de Ferenc Csomafay

Biografie

A absolvit studiile liceale la Șimleu Silvaniei și apoi, în urma unui concurs de căutare de talente, a fost admisă la specializarea teatru a Conservatorului Maghiar de Muzică și Artă Dramatică din Cluj (1946). A absolvit cursurile Institutului Maghiar de Artă din Cluj în 1950. A fost cooptată în 1948 ca actriță în trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și a jucat pe scena acestui teatru până în anul 1977. În acest timp, a lucrat la studioul în limba maghiară al postului regional Radio Cluj (din 1948), asistent universitar la Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Cluj (1950–1954), iar după mutarea secției maghiare a institutului la Târgu Mureș, a fost profesoară de tehnica vorbirii scenice^⁠(d) la Conservatorul de Muzică din Cluj (1954–1957).

Rolurile ei principale au fost Gertrudis în Bánk bán^⁠(d) (1954), Regina nopții în Csongor és Tünde^⁠(d) (1947), văduva Baradlay în Fiii omului cu inima de piatră (1956), rol principal în piesa Zsuzsi a lui Lajos Barta (1957), Hekabé în Antigona (1959), Olga în Trei surori (1955), Hekabé în Troian Women (1967) de Gyula Illyés, după Euripide și Sartre, Tarnóczyné în piesa György Csávossy^⁠(d) romanul lui Zsigmond Kemény „Văduva și fiica ” (1977).

În 1992 a devenit membră permanentă a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj și în acel an a primit Premiul Lili Poór^⁠(d) al Societății Maghiare de Cultură din Transilvania^⁠(d) (EMKE), iar în 1994 a primit un premiu pentru întreaga activitate la Festivalul Teatrelor Maghiare Transfrontaliere de la Kisvárda. Tot în 1994 a primit premiul Erzsébet^⁠(d). În 2016 a primit premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Filmografie

• Horizont (1971) – mama lui Karesz
• Madárkák (1971) – mama
• Makra (1972) – mama Makrăi
• Vifornița (1973) – Rafira, țărancă bătrână, mama lui Ștefu
• 141 perc a befejezetlen mondatból^⁠(d) (1975) – doamna Rózsá (Rózsáné)
• Hajdúk (1975) – mama
• Legato (1978) – Franciska
• Urgia (1978) – Catrina Pavalache, soția lui Victor
• Szabadíts meg a gonosztól (1979) – doamna Blúz (Blúzné)
• Stop cadru la masă (1980) – madam Levac, soția lui Alecu Levac și mama lui Cuchi
• O lacrimă de fată (1980) – Iustina, fiica lui Crăciun, gazda Anei Draga
• Trandafirul galben (1982)
• Hidegrázás (film TV, 1994) – mama lui Szergej
• Kínai védelem (1999)
• Egyszer élünk (2000) – Mária néni

Bibliografie

• Romániai magyar irodalmi lexikon (Dicționar al literaturii maghiare din România): Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés IV. (N–R). Gyula Dávid (coord.). București: Kriterion; Cluj: Erdélyi Múzeum-Egyesület. 2002. ISBN 973-26-0698-3  
• TIFF 2015 díjazottak
• Köllő, Katalin (10 decembrie 2016). „Boldog kilencvenediket, drága Lujzi!”. Szabadság. Accesat în 10 decembrie 2016. 

Lectură suplimentară

• Katalin Köllő: Orosz Lujza. Életútinterjú; prefață scrisă de István Nánay; Polis, Cluj, 2004 (Prospero könyvei)

Legături externe

• Lujza Orosz la Internet Movie Database
• „Magyaradás / In memoriam Orosz Lujza (cu materiale de arhivă din 2011, interviu cu Katalin Köllő)”, M Portré, TVR, 7 septembrie 2020, accesat în 14 iulie 2022