Lumina taborică este considerată în creștinism revelată de Mântuitorul nostru Hristos prin Schimbarea Sa la Față de pe muntele Tabor.[1]

Icoana Schimbării la Față, Teofan Grecul, cca. 1408.

Între misticii care au descris lumina taborică s-a numărat ascetul bizantin Simeon Noul Teolog (sec. al XI-lea).

Grigore Palamas a scris în secolul al XIV-lea că la Schimbarea la Față de pe Muntele Tabor nu Hristos s-a schimbat, ci de pe ochii celor trei apostoli (Ioan, Petru și Iacob), au fost ridicate vălurile, astfel încât să-l poată vedea în slava sa.[2]

Note modificare

Vezi și modificare

Lecturi tematice modificare

  • Despre Lumina taborică, rugăciunea lui Iisus și curăția inimii, editura Deisis, Sibiu, 2013