Mîhailo Parașciuk
| Mîhailo Parașciuk | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Varvarînți, powiatul Terebovlea(d), Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria |
| Decedat | (85 de ani) Banea, Republica Populară Bulgaria |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Sofia[*] |
| Ocupație | arhitect sculptor |
| Locul desfășurării activității | Liov Sofia |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | sculptură |
| Studii | Academia de Artă din Viena |
| Pregătire | Auguste Rodin |
Modifică date / text  | |
Mîhailo Parașciuk (în ucraineană Михайло Паращук, în bulgară Михайло Парашчук; n. , Varvarînți, powiatul Terebovlea(d), Regatul Galiției și Lodomeriei, Austro-Ungaria – d. , Banea, Republica Populară Bulgaria) a fost un sculptor ucrainean activ în Bulgaria din 1921 până la moartea sa.
Parașciuk s-a născut la Varvarînți în regiunea Ternopil (pe atunci în Galiția, Austro-Ungaria; astăzi în Ucraina). A fost înmatriculat la Academia de Arte Frumoase din Viena, dar a absolvit Academia Julien din Paris în 1910; în Franța, se presupune că a fost discipol al lui Auguste Rodin.[1][2][3] Înainte de absolvire, Parashchuk a lucrat la Lviv sculptând monumente ale scriitorilor ucraineni.[1]
În calitate de lector la Academia de Arte Frumoase din München, a făcut cunoștință cu mai mulți artiști și actori bulgari. În timpul Primului Război Mondial, Parașciuk a fost membru al Crucii Roșii și a organizat un atelier de artă pentru prizonierii de război din armata rusă.[2]
Parașciuk a sosit la Sofia în 1921 ca voluntar al Crucii Roșii Internaționale(d). În capitala Bulgariei, a contribuit la decorarea multor importante clădiri publice. Printre proiectele executate de Parașciuk se numără stâlpii ornamentali ai porților Tribunalului din Sofia(d), decorațiunile cu lei și ceasul zodiacal ale Băncii Naționale a Bulgariei(d), reliefuri în incinta Academiei Militare Gheorghi Rakovski(d), fațada Bibliotecii Naționale „Sfinții Chiril și Metodiu”, interiorul Ministerului Apărării(d) și decorul geometric al rectoratului Universității din Sofia.[2][4]
Parașciuk a mai realizat decorarea sculpturală a unor clădiri din Pernik, Velingrad, Kărgeali,[2] Varna,[5] Provadia și Sapareva Banea, precum și a Podului Prieteniei Giurgiu-Ruse.[1] De asemenea, a sculptat busturi și basoreliefuri ale unor personalități bulgare precum Peio Iavorov, Goțe Delcev, Stefan Caragea, Dimitar Blagoev(d), Hristo Botev și Aleko Konstantinov.[2]
În ciuda popularității sale, Parașciuk a fost expulzat de două ori din Uniunea Artiștilor Bulgari – în anii 1940 și anii 1950 – fiind acuzat că ar fi fascist, spion occidental[1] sau rus alb,[2] deși înainte de al Doilea Război Mondial era etichetat ca fiind un „agent bolșevic” și „membru al Cominternului”.[3] Abia în 1963 a fost readmis în sindicat după cea de-a doua expulzare. Parașciuk a fost unul dintre liderii emigranților ucraineni din Bulgaria: a fost printre fondatorii Asociației ucrainene-bulgare și al asociațiilor culturale și educaționale ucrainene „Hromada”.[3]
Mîhailo Parașciuk a fost căsătorit cu Țvetana Pekareva, fiica politicianului agrar bulgar Iurdan Pekarev.[2] A avut o fiică, care s-a căsătorit cu directorul Galeriei de pictură din Lviv Ivan Ivaneț(d).[6] Sursele nu dau un loc al decesului unanim acceptat, unele consemnând Sofia[5] iar altele Karlovo;[2] cele mai detaliate biografii indică Banea, lângă Karlovo.[1][3] Parașciuk a fost înmormântat la Sofia, mormântul său fiind decorat cu un bust al sculptorului și un leu creat de sculptorul bulgar Vejdi Rașidov(d).[7]
Note
modificare- ^ a b c d e Жукивский, Васил (). „Един ваятел на парадното стълбище” (în Bulgarian). Български войн.
- ^ a b c d e f g h Ценкова, Искра (). „Клишета и оригинали” (în Bulgarian). ТЕМА. Accesat în .
- ^ a b c d Жукивский, Васил. „Кой е украинецът Михайло Парашчук?” (în Bulgarian). Украински вести. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Един ваятел на парадното стълбище, в-к „Българска армия“.
- ^ a b Аврамов, Богомил (). „Куо вадис Варна?” (în Bulgarian). Океан Прес. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Дуда І. Іванець Іван Йосипович // Тернопільський енциклопедичний словник : у 4 т. / редкол.: Г. Яворський та ін. — Тернопіль : Видавничо-поліграфічний комбінат «Збруч», 2004. — Т. 1 : А — Й. — С. 665. — ISBN 966-528-197-6.
- ^ „На паметника на Парашчук отново има бюст и лъв” (în Bulgarian). Украински вести. . Accesat în .