Magda Simon

jurnalistă română
Magda Simon
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Satu Mare, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedată (59 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română
limba maghiară  Modificați la Wikidata

Magda Simon (n. 20 iulie 1908, Satu Mare – d. 7 martie 1968, București) scriitoare și jurnalistă maghiară evreică.

Biografie și carierăModificare

A absolvit liceul în orașul natal; în 1930, începe ca ziaristă la Brassói Lapoknál, iar în 1936 scrie la Nagyváradi Napló.

Ca și restul evreilor din Oradea care reprezentau aproximativ o treime din populația orașului, este forțată să intre în Ghetoul orădean la 3 mai 1944. Acolo continuă să scrie în jurnal și vorbește de suferințele îndurate. La un moment dat exclamă:[1][2][3][4]

„Clopotele bat acum pentru noi.

E modul prin care Oradea, acest oraș străvechi, ne jelește, plânge pentru copiii ei porniți într-o călătorie spre moarte.

Domnul fie cu tine, Oradea! Rămasul tău bun îmi dă putere pentru marea călătorie.

Trăiește fericit, drag oraș, îți urez din toată inima. Și uită-ne pe noi, cei care ți-am fost loiali până la moarte.

Trăiește fericit, dacă poți,

Iar dacă poți, blestemat să fii!".”

În iunie 1944, este deportată  a Auschwitz. Supraviețuiește și, în 1945, se întoarce acasă, reluându-și după un an cariera jurnalistică la Facla și la Cuvântul maghiar.

Deși a apărut inițial ca poetă, a câștigat mai târziu o reputație națională pentru criticile sale literare și rapoartele documentare autentice. S-a concentrat asupra săracilor din sate și punctele de cotitură ale existenței țărănești. Experiențele și impresiile acumulate pe parcursul anilor au servit ca sursă de lecturi, nuvele/romane și piese de teatru.

LucrăriModificare

  •  Lumea se transformă (interviu, București, 1949);
  • Ferma sufletelor (povestiri), București, 1956; București, 1968. ;
  • Borsi krónika (povestiri Târgu Mureș, 1959)
  •  Împăcare (piese de teatru, București, 1960);
  •  O sută de nunți (teatru, București, 1960);
  •  Grindină (scena, București, 1962);
  •  Pe  marea banda rulantă. Raport de deces (București, 1967; limba română: Pe marea bandă rulantă. București, 1969);
  • Cselédkenyéren (nuvelă, București, 1968);
  •  Clopotele Oradiei (opere alese, București, 1975. ).

ReferințeModificare

  1. ^ Smaranda Chișbora :Oradea fără evrei: Cum erau persecutați evreii din orașul de pe Criș
  2. ^ „Mai 1944: Ghetoul orădean”. Accesat în . 
  3. ^ en Simon Magda, Translated by Susan Geroe. „The church bellsof Oradea”. Accesat în . 
  4. ^ en Magda Simon. „Survivors' testimonies - Oradea - The church bells of Oradea”. Accesat în . 

A se citi de asemeneaModificare