Magda Simon
| Magda Simon | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Satu Mare, Austro-Ungaria |
| Decedată | (59 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | jurnalistă |
| Limbi vorbite | limba română limba maghiară |
Modifică date / text  | |
Magda Simon (n. 20 iulie 1908, Oradea – d. 7 martie 1969, Oradea)[1] a fost o scriitoare și jurnalistă maghiară evreică.
Biografie și carieră
modificareA absolvit liceul în orașul natal; în 1930, începe ca ziaristă la Brassói Lapoknál, iar în 1936 scrie la Nagyváradi Napló.
Ca și restul evreilor din Oradea care reprezentau aproximativ o treime din populația orașului, este forțată să intre în Ghetoul orădean la 3 mai 1944. Acolo continuă să scrie în jurnal și vorbește de suferințele îndurate. La un moment dat exclamă:[2][3][4][5]
„Clopotele bat acum pentru noi.E modul prin care Oradea, acest oraș străvechi, ne jelește, plânge pentru copiii ei porniți într-o călătorie spre moarte.
Domnul fie cu tine, Oradea! Rămasul tău bun îmi dă putere pentru marea călătorie.
Trăiește fericit, drag oraș, îți urez din toată inima. Și uită-ne pe noi, cei care ți-am fost loiali până la moarte.
Trăiește fericit, dacă poți,
Iar dacă poți, blestemat să fii!".”
În iunie 1944, este deportată a Auschwitz. Supraviețuiește și, în 1945, se întoarce acasă, reluându-și după un an cariera jurnalistică la Facla și la Cuvântul maghiar.
Deși a apărut inițial ca poetă, a câștigat mai târziu o reputație națională pentru criticile sale literare și rapoartele documentare autentice. S-a concentrat asupra săracilor din sate și punctele de cotitură ale existenței țărănești. Experiențele și impresiile acumulate pe parcursul anilor au servit ca sursă de lecturi, nuvele/romane și piese de teatru.
Lucrări
modificare- Lumea se transformă (interviu, București, 1949);
- Ferma sufletelor (povestiri), București, 1956; București, 1968. ;
- Borsi krónika (povestiri Târgu Mureș, 1959)
- Împăcare (piese de teatru, București, 1960);
- O sută de nunți (teatru, București, 1960);
- Grindină (scena, București, 1962);
- Pe marea banda rulantă. Raport de deces (București, 1967; limba română: Pe marea bandă rulantă. București, 1969);
- Cselédkenyéren (nuvelă, București, 1968);
- Clopotele Oradiei (opere alese, București, 1975. ).
Note
modificare- ^ Popa, Marian (). Dicționar de literatură română contemporană. Albatros. p. 551.
- ^ Smaranda Chișbora :Oradea fără evrei: Cum erau persecutați evreii din orașul de pe Criș
- ^ „Mai 1944: Ghetoul orădean”. Accesat în .
- ^ en Simon Magda, Translated by Susan Geroe. „The church bellsof Oradea”. Accesat în .
- ^ en Magda Simon. „Survivors' testimonies - Oradea - The church bells of Oradea”. Accesat în .