Mandat de acces deschis

Un mandat cu acces deschis este o politică adoptată de o instituție de cercetare, un finanțator de cercetare sau un guvern care solicită sau recomandă cercetătorilor – de obicei profesori universitari sau personal de cercetare și/sau beneficiari ai granturilor de cercetare – să își transforme articolele și conferințele publicate, evaluate de colegi în lucrări cu acces deschis prin auto-arhivarea proiectelor finale, revizuite de colegi, într-un depozit instituțional sau disciplinar accesibil gratuit („Green OA”) sau prin publicarea lor într-o jurnal cu acces liber („Gold OA” )^[1]^[2]^[3]^[4] sau ambele.

Printre universitățile care au adoptat mandate de acces deschis pentru facultate se numără Universitatea Harvard, Massachusetts Institute of Technology, University College London, Queensland University of Technology, Universitatea Minho (Portugalia), Universitatea Liège și ETH Zürich. Printre organizațiile de finanțare care au adoptat mandate de acces deschis pentru beneficiarii de granturi se numără National Institutes of Health (cu Politica de acces public NIH), Research Councils UK, Wellcome Trust și European Research Council. Pentru un index complet al mandatelor de acces deschis instituționale și ale finanțatorilor adoptate până în prezent, consultați Registrul politicilor de arhivare obligatorie cu acces deschis (ROARMAP).^{[necesită citare]}

Caracteristici

Mandatele cu acces deschis pot fi clasificate în mai multe moduri: după tipul de organizație mandatară (instituție angajatoare sau finanțator de cercetare), după locație (instituțională sau instituție-externă) și momentul depunerii în sine (imediat, întârziat), după timp ( imediată, întârziată) la care depozitul se face acces deschis și dacă există sau nu un contract implicit de păstrare a drepturilor de autor (și dacă se poate renunța la acesta). Tipurile de mandate pot fi, de asemenea, comparate în ceea ce privește puterea și eficacitatea (în ceea ce privește volumul anual, proporția și momentul depozitelor, raportat la producția anuală totală de articole, precum și timpul în care accesul la depozit este stabilit ca acces deschis. ^[5] Mandatele sunt clasificate și clasate de unele dintre aceste proprietăți din MELIBEA. ^[6]

Note

^ Harnad, Stevan; Brody, T.; Vallieres, F.; Carr, L.; Hitchcock, S.; Gingras, Y.; Oppenheim, C.; Stamerjohanns, H.; Hilf, E. (2004). „The Access/Impact Problem and the Green and Gold Roads to Open Access”. Serials Review. 30 (4): 310–314. doi:10.1016/j.serrev.2004.09.013. Arhivat din original la 5 februarie 2012. Accesat în 11 ianuarie 2012.
^ Pinfield, Stephen (2005). „A mandate to self archive? The role of open access institutional repositories”. Serials. UK Serials Group. 18 (1): 30–34. doi:10.1629/1830.
^ Swan, Alma; Needham, Paul; Probets, Steve; Muir, Adrienne; Oppenheim, Charles; O'Brien, Ann; Hardy, Rachel; Rowland, Fytton; Brown, Sheridan (2005). „Developing a model for e-prints and open access journal content in UK further and higher education”. Learned Publishing. 18 (1): 25–40. doi:10.1087/0953151052801479. Arhivat din original la 4 februarie 2012. Accesat în 21 august 2010.
^ „RCUK Open Access Policy – Our Preference for Gold”. RCUK. 24 octombrie 2012. Accesat în 26 decembrie 2013.
^ Un robot va completa această citare în curând. Clic aici pentru a trece mai în față arXiv:[1].
^ „MELIBEA directory and comparator of institutional open-access policies”. Arhivat din original la 23 februarie 2018. Accesat în 26 decembrie 2013.

Bibliografie

Suber, Peter (2012). Open access (ed. The MIT Press Essential Knowledge Series). Cambridge, Mass.: MIT Press. ISBN 9780262517638. Accesat în 26 ianuarie 2016.
- See especially Chapter 4, Policies and Section 4.2, Digression on the word "Mandate".

Vezi și

Depozit cu acces deschis

Legături externe

Prezentare generală a accesului deschis Arhivat în 19 mai 2007, la Wayback Machine. </link> de Peter Suber
Politicile de arhivare obligatorie Registry of Open Access Repositories (ROARMAP)
Bune practici pentru politicile universitare de acces deschis, de Stuart Shieber și Peter Suber.

[1] Harnad, Stevan; Brody, T.; Vallieres, F.; Carr, L.; Hitchcock, S.; Gingras, Y.; Oppenheim, C.; Stamerjohanns, H.; Hilf, E. (2004). „The Access/Impact Problem and the Green and Gold Roads to Open Access”. Serials Review. 30 (4): 310–314. doi:10.1016/j.serrev.2004.09.013. Arhivat din original la 5 februarie 2012. Accesat în 11 ianuarie 2012.

[2] Pinfield, Stephen (2005). „A mandate to self archive? The role of open access institutional repositories”. Serials. UK Serials Group. 18 (1): 30–34. doi:10.1629/1830.

[3] Swan, Alma; Needham, Paul; Probets, Steve; Muir, Adrienne; Oppenheim, Charles; O'Brien, Ann; Hardy, Rachel; Rowland, Fytton; Brown, Sheridan (2005). „Developing a model for e-prints and open access journal content in UK further and higher education”. Learned Publishing. 18 (1): 25–40. doi:10.1087/0953151052801479. Arhivat din original la 4 februarie 2012. Accesat în 21 august 2010.

[4] „RCUK Open Access Policy – Our Preference for Gold”. RCUK. 24 octombrie 2012. Accesat în 26 decembrie 2013.

[5] Un robot va completa această citare în curând. Clic aici pentru a trece mai în față arXiv:[1].

[6] „MELIBEA directory and comparator of institutional open-access policies”. Arhivat din original la 23 februarie 2018. Accesat în 26 decembrie 2013.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]