Manea Mănescu

Date personale
Manea Mănescu
Manea Mănescu
Născut	9 august 1916 Brăila, Regatul României
Decedat	27 februarie 2009 (92 de ani) București, România
Părinți	Constantin și Păuna Mănescu
Frați și surori	cinci frați
Căsătorit cu	Maria Munteanu Mănescu, medic pediatru
Cetățenie	România
Ocupație	politician economist
Limbi vorbite	limba română
Ministru de Finanțe al României
În funcție 3 octombrie 1955 – 19 martie 1957
Precedat de	Dumitru Petrescu
Succedat de	Aurel Vijoli
Prim-ministru al României
În funcție 29 martie 1974 – 29 martie 1979
Precedat de	Ion Gheorghe Maurer
Succedat de	Ilie Verdeț
Membru al CC al PCR
În funcție 1960 - 1979 1982 – 1989
Membru al Comitetului Politic Executiv
În funcție 1969 - 1979 1984 – Decembrie 1989
Președinte al Consiliului Economic
În funcție 1967 – 1972
Viceprim-ministru
În funcție 1972 – 1974

Premii	1. Ordinul 23 August (de două ori) 2. Erou al Muncii Socialiste 3. Medalia de aur "Secera și ciocanul" 4. Ordinul "Steaua Republicii Populare Române" 5. Ordinul "Tudor Vladimirescu"
Partid politic	Partidul Comunist din România
Alma mater	Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București
Profesie	economist, politician comunist
Modifică date / text

Manea Mănescu (n. 9 august 1916, Brăila – d. 27 februarie 2009^[1])^[2] a fost un politician comunist român. Manea Mănescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1961 - 1989.

Biografie

A fost Ministrul de finanțe al României (1955-1957), membru al CC al PCR (1960-1979, 1982-1989) și al Comitetului Politic Executiv (1969-1979, 1984-1989). Între 1967 și 1972 era președinte al Consiliului Economic, iar ulterior va deveni viceprim-ministru (din 1972) și cel de-al 50-lea prim-ministru (1974-1979).^[3]^{:p. 487}

În august 1944 a devenit membru al PCR. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". A fost șef al Secției Știință și Cultură al PCR. Manea Mănescu a fost ales ca membru titular a Academiei Române.

În 22 decembrie 1989, alături de Emil Bobu, i-a însoțit pe soții Ceaușescu în elicopterul cu care au zburat din clădirea Comitetului Central PCR în care pătrunseseră revoluționarii. Deși inițial a fost condamnat la detenție pe viață pentru că, în calitate de membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, a aprobat reprimarea revoluției, ulterior pedeapsa s-a redus la 10 ani de detenție. Conform unui articol din statutul Academiei Române care prevede că sunt excluși toți acei membri care au suferit condamnări penale, a fost exclus din Academia Română.

Lucrări publicate

Statistica calității producției industriale (EDP, 1965) - în colaborare cu Ludovic Tovissi, N. Rancu și I. Marcus
Mașini de calcul pentru mecanizarea și automatizarea lucrărilor economice și administrative (Ed. Tehnică, 1966) - în colaborare cu Vasile Biță, Grigore Grama și Valeriu Pescaru
Statistică agricolă și silvică (EDP, 1968) - în colaborare cu E. Barat, Mircea Bulgaru și P. Onica
Metode matematice moderne aplicate în organizarea și planificarea lucrărilor de construcții și montaj (Ed. Academiei RSR, 1969) - în colaborare cu Anatol Macriș și Vincențiu Dumitru
Cibernetică economică (Ed. Academiei RSR, 1979)
Avuția națională (1984)
Cibernetica și revoluția tehnico-științifică (1988) - în colaborare cu Mihail Florescu și Eugeniu Niculescu-Mizil

Decorații

Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a II-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”^[4]
titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[5]
medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”^[5]

Note, referințe

^ „A murit fostul premier al României, Manea Mănescu”. Adevărul. 27 februarie 2009. Arhivat din original la 2 aprilie 2009. Accesat în 27 februarie 2009.
^ ro Membrii CC al PCR
^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
^ ^a ^b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

Bibliografie suplimentară

Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 253–258

Vezi și

Legături externe

Din umbra Ceaușeștilor la mila "lui Jacques Chirac", 21 februarie 2007, Evenimentul zilei
SENATUL EVZ: Fără căință, regrete ori remușcări: destinul lui Manea Mănescu, 11 martie 2009, Vladimir Tismăneanu, Evenimentul zilei
Capturarea lui Bobu și a lui Mănescu Arhivat în 19 ianuarie 2012, la Wayback Machine., 15 noiembrie 2009, Mihai Voinea, Adevărul
Manea Mănescu a fost condus pe ultimul drum^{[nefuncțională]}, 2 martie 2009, Florin Mihai, Jurnalul Național
A murit Manea Mănescu^{[nefuncțională]}, 28 februarie 2009, Florin Mihai, Jurnalul Național
Nurnbergul românesc: “Am fost un dobitoc!”^{[nefuncțională]}, 3 februarie 2010, Lavinia Betea, Jurnalul Național
Amintiri dintr-o copilărie nefericită^{[nefuncțională]}, 19 noiembrie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
Portrete vesele și triste^{[nefuncțională]}, 19 noiembrie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național
Manea Mănescu, intelectualul preferat al lui Ceaușescu^{[nefuncțională]}, 19 noiembrie 2009, Cristina Diac, Jurnalul Național

Predecesor: Dumitru Petrescu	Ministrul de finanțe 3 octombrie 1955 – 19 martie 1957	Succesor: Aurel Vijoli
Predecesor: Ion Gheorghe Maurer	Prim-ministrul României 29 martie 1974 – 29 martie 1979	Succesor: Ilie Verdeț

[1] „A murit fostul premier al României, Manea Mănescu”. Adevărul. 27 februarie 2009. Arhivat din original la 2 aprilie 2009. Accesat în 27 februarie 2009.

[2] ro Membrii CC al PCR

[3] Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010

[Decreul509-4] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.

[Decret155-5] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]