Mania este un simptom comportamental psihiatric,[1] caracterizat printr-un nivel anormal de ridicat de stimulare, dispoziție și energie. În timpul unui episod maniacal, individul va experimenta rapid emoții și stări sufletești variate, influențate intens de stimuli ambientali.

Stereotipul omului de știință maniac

Mania este o boală mintală caracterizată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc. Cu sens atenuat, mania constituie o preocupare exagerată pentru ceva; deprindere bizară.[2]

Semnificații ale termenului

modificare

Mania este un termen cu sensuri multiple. În limbajul colocvial este folosit pentru a denumi o pasiune de nestăvilit, uneori ciudată, cum este - de exemplu - colecționarea unor obiecte lipsite de valoare economică sau estetică. Termenul este folosit și pentru formarea unor cuvinte desemnând unele afecțiuni mintale, caracterizate prin acțiuni impulsive, necontrolabile (cleptomanie, piromanie , dromomanie etc.).

În sens strict științific, mania este o stare mintală întâlnită în unele boli psihice, îndeosebi în psihoza maniaco-depresivă, caracterizată printr-o creștere exagerată a activității psihice și motorii și printr-o stare de bună dispoziție nemotivată.[3] În psihoza maniaco- depresivă stările maniacale pot alterna cu stările depresive.

  1. ^ Mania: Symptoms, diagnosis, treatments and more. www.medicalnewstoday.com/articles/mania
  2. ^ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2016
  3. ^ Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978