Manuel de Godoy

politician spaniol
Manuel de Godoy
Manuel de Godoy, por Antonio Carnicero (Real Academia de Bellas Artes de San Fernando).jpg
Date personale
Nume la naștereManuel Godoy y Álvarez de Faria[1] Modificați la Wikidata
Născut12 mai 1767
Badajoz
Decedat7 octombrie 1851
Paris, Franța
ÎnmormântatCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Căsătorit cu María Teresa de Borbón y Vallabriga[*][[María Teresa de Borbón y Vallabriga (Spanish noble)|​]] (din )
Pepita Tudó[*][[Pepita Tudó (Spanish noble)|​]] (din ) Modificați la Wikidata
Copii Carlota Luisa de Godoy y Borbón[*][[Carlota Luisa de Godoy y Borbón (Spanish noble)|​]]
Luis Carlos de Godoy y Tudó[*][[Luis Carlos de Godoy y Tudó (Spanish noble)|​]][2]
Manuel Luis de Godoy y Tudó[*][[Manuel Luis de Godoy y Tudó (Spanish noble)|​]][2] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Spain (1785–1873, 1875–1931).svg Spania Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*]
politician Modificați la Wikidata
Prim-ministrul Spaniei
În funcție
1792 – 1797
În funcție
1801 – 1808

PremiiOrdinul Lâna de Aur în grad de cavaler[*]
Ordinul lui Hristos în grad de mare cruce[*]
Comanador de l'Orde de Sant Jaume[*][[Comanador de l'Orde de Sant Jaume |​]]

Manuel de Godoy, duce de Alcudia, prinț al Păcii, a fost un om de stat spaniol, de două ori prim-ministru (1792-1797, apoi 1801-1808).[3]

Având origini în cadrul micii nobilimi, în 1788 Godoy devine amantul reginei Spaniei, Maria-Luiza, soția regelui Carol al IV-lea, fapt ce îl propulsează spre o carieră politică de prim plan. Este numit prim-ministru al țării la doar 25 de ani, în 1792. După execuția lui Ludovic al XVI-lea, Spania condusă de Godoy se alătură Primei Coaliții în cadrul Războaielor Revoluției, dar încheie curând pace cu Franța (1795) și apoi Tratatul de la San Ildefonso (1796), care parafează alianța cu vecinul de peste Pirinei. Este acoperit cu onoruri de familia regală, devenind grande de Spania și își atribuie titlul de Prinț al Păcii. Conduce țara asemenea „monarhilor luminați”, dar nu se încrede în ideile democratice răspândite de Revoluția Franceză. Alianța franco-spaniolă devine din ce în ce mai dezavantajoasă pentru Spania, mai ales după Bătălia navală de la Trafalgar, când flota franco-spaniolă este distrusă de britanicii comandați de amiralul Nelson. Acceptă intervenția militară franceză în Portugalia, fapt ce avea să marcheze începutul Războiului din Spania și Portugalia. Însoțește familia regală spaniolă la Convenția de la Bayonne, unde Bourbonii spanioli renunță la tronul spaniei în favoarea regelui Neapolelui, devenit José I al Spaniei. Însoțește apoi familia regală spaniolă detronată în exil în Franța și Italia și moare ruinat la Paris în 1851.[3]

ReferințeModificare

  1. ^ https://www.lavanguardia.com/historiayvida/historia-contemporanea/20180207/47314334088/las-tres-mujeres-de-godoy.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b The Peerage 
  3. ^ a b Fierro, Alfredo; Palluel-Guillard, André; Tulard, Jean - „Histoire et Dictionnaire du Consulat et de l'Empire”, Éditions Robert Laffont, ISBN 2-221-05858-5, pag. 809.

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Manuel de Godoy