Marea Azov
Marea Azov | |
Administrație | |
---|---|
Țară/Țări | Rusia Ucraina Imperiul Rus Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Geografie | |
Coordonate | 46°N 37°E / 46°N 37°E |
Suprafața lacului | 37.600 km²[1] |
Lungimea malului | 1.472 km |
Lungime | 340 km |
Lățimea medie | 135 km |
Volum | 5,6 km³ |
Hidrografie | |
Râu afluent | Râul Kalmius Korsak[*] Mokra Bilosaraika[*] Protoka[*] Bezimenna (ricika)[*] Domuzla[*] Zelena (Azovske more)[*] Solona[*] Karalar[*] Mokrîi Ialanciîk[*] Siuertașskaia[*] Ali-Bai[*] Adjielskaia[*] Zelionîi Iar[*] Beisug[*] Celbas[*] Râul Don Kirpili[*] Kuban Berda[*] Hruzkîi Ialanciîk[*] Kagalnik[*] |
Localizare | |
Modifică date / text |
Marea Azov (în rusă Азовское море, transliterat: Azovskoe more) reprezintă o întindere de apă situată între Peninsula Crimeea și teritoriul rus, în nordul Mării Negre cu care comunică prin strâmtoarea Kerci. Suprafața este împărțită în două, una aparținând Ucrainei și cealaltă aparținând Rusiei. Adâncimea maximă este de 15 m, iar adâncimea medie în jurul a 9 m. Principalele râuri ce se varsă în Marea Azov sunt Kuban și Don. Are o suprafață de circa 39.000 km2.
Stațiuni ucrainene la Marea Azov: Mariupol, Kerci, Berdiansk. Stațiuni rusești la Marea Azov: Taganrog, Rostov-pe-Don.
Flora și fauna
modificareDin punct de vedere istoric, marea a avut o viață marină bogată, atât în varietate, cu peste 80 de pești și 300 de specii nevertebrate identificate, cât și în număr. În consecință, pescuitul a reprezentat de multă vreme o activitate importantă în zonă. Captura anuală din ultimii ani a fost de 300.000 de tone, dintre care aproximativ jumătate sunt specii valoroase (nisetru, bibanul, plătică, tarancă etc.). Acest lucru se datorează în parte productivității biologice extrem de ridicate a mării, care a fost stimulată de aprovizionarea puternică cu substanțe nutritive din numeroasele râuri care alimentează marea, salinitatea scăzută a apei, o încălzire amplă datorită apelor puțin adânci și perioadei de vegetație lungă. Cu toate acestea, diversitatea și numărul au fost reduse prin reducerea artificială a fluxului de apă (construirea de baraje), pescuitul excesiv și cultivarea intensă a bumbacului la scară mare, cauzând creșterea nivelului de poluare.[2][3][4][5]
Note
modificare- ^ Opća i nacionalna enciklopedija, accesat în
- ^ Kostianoy, p. 65
- ^ Kostianoy, p. 76
- ^ Kostianoy, p. 86
- ^ Battle, Jessica Lindström (). Alien invaders in our seas. WWF Global. Arhivat din originalul de la .
Legături externe
modificareMateriale media legate de Marea Azov la Wikimedia Commons