Margareta de Navara
| Marguerite d'Angoulême | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Marguerite de Valois-Angoulême  |
| Născută | 11 aprilie 1492 Angoulême, Franța |
| Decedată | (57 de ani) Odos, Franța |
| Înmormântată | cathédrale Notre-Dame-de-l'Assomption de Lescar[*] |
| Părinți | Charles, Conte de Angoulême Louise de Savoia |
| Frați și surori | Jeanne d'Angoulême[*] Francisc I al Franței[1] |
| Căsătorită cu | Carol al IV-lea, Duce de Alençon Henric al II-lea de Navara |
| Copii | Jeanne a III-a de Navara Jean de Navara |
| Religie | calvinism[*] |
| Ocupație | scriitoare poetă salonnière[*] dramaturgă rege[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză[2] limba latină limba italiană limba spaniolă |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | royal consort of Navarre[*] |
| Familie nobiliară | Casa Albret Casa de Valois |
| Regină consort a Navarei | |
| Domnie | 1492 - 1549 |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Margareta de Navara (franceză Marguerite d'Angoulême, Marguerite d'Alençon, Marguerite de Valois sau Marguerite de France) (11 aprilie 1492 – 21 decembrie 1549), cunoscută, de asemenea, drept Margareta de Navara, a fost regina consort a regelui Henric al II-lea de Navara. Fratele ei a devenit rege al Franței sub numele de Francis I al Franței și cei doi frați au stat la baza legăturilor culturale de la curțile celor două țări.
Margareta este strămoașa regilor Bourbon ai Franței, fiind mama Jeannei d'Albret, al cărei fiu, Henric de Navara, a devenit regele Henric al IV-lea al Franței, primul rege Bourbon.
BiografieModificare
Margareta s-a născut la Angoulême la 11 aprilie 1492, ca cel mai mare copil al Louisei de Savoia și Charles, Conte de Angoulême. Tatăl ei a fost descendent al regelui Carol al V-lea al Franței și deci succesor la coroana Franței dacă atât Carol al VIII-lea al Franței cât și moștenitorul prezumptiv, Ludovic I, Duce de Orléans, nu produceau moștenitori masculini.
La 16 februarie 1488, tatăl ei, Carol, s-a căsătorit cu tânăra Louise de 11 ani, fiica lui Filip al II-lea de Savoia și a Margaretei de Bourbon (care era sora Ducelui de Beaujeu). Louise a fost considerată una din cele mai strălucitoare minți feminine ale Franței. Primul lor copil a fost numită "Margareta", după mama Louisei.
La doi ani după nașterea Margaretei, familia s-a mutat din Angoulême la Cognac, "unde influența italiană era supremă și unde Boccaccio era privit aproape ca un zeu"[3] Fratele Margaretei, Francisc, s-a născut aici la 12 septembrie 1494.
Margareta a mai avut frați vitregi din relațiile tatălui ei care au crescut alături de Margareta și Francisc. Două fete, Jeanne și Madeleine, s-au născut din lunga relație a lui Carol cu cântăreața Antoinette de Polignac.
Tatăl ei a murit când ea avea aproape paru ani; fratele ei a devenit moștenitorul prezumptiv la tronul Franței. Grație mamei ei, care avea numai 19 ani și era văduvă, Margareta a primit o educație clasică care a inclus latina. Tânăra prințesă era numită "Maecenas de învățații regatului fratelui ei.[3]
Când Margareta a împlinit zece ani, Ludovic de Orléans a încercat s-o căsătorească cu Prințul de Wales, care mai târziu a devenit regele Henric al VIII-lea al Angliei însă alianța a fost respinsă cu amabilitate.[3]
Prima căsătorieModificare
La vârsta de 17 ani, Margareta s-a căsătorit cu Charles IV de Alençon care avea 20 de ani printr-un decret al regelui Ludovic al XII-lea al Franței (care de asemenea a aranjat căsătoria fiicei lui Claude cu Francisc).
Prin acest decret, Margareta a fost obligată să se căsătorească cu un om bun în general însă practic analfabet politic; "tânăra prințesă radiantă cu ochii albastru-violet ... a devenit mireasa unui leneș și un prostănac". Din căsătorie nu au rezultat copii.
După decesul reginei Claude, ea și-a luat cele două nepoate Madeleine și Marguerite, pentru care va continua să aibă grijă în a doua căsătorie.
A doua căsătorieModificare
După decesul soțului ei în 1525, Margareta s-a căsătorit cu Henric al II-lea de Navara. Regele Ferdinand II de Aragon invadase regatul Navarei în 1512 și Henric domnea numai în Navara Inferioară. La 16 noiembrie 1528 Margareta a născut o fiică, viitoarea Jeanne a III-a de Navara, care a devenit mama viitorului rege Henric al IV-lea al Franței.
Ambasadorul venețian al timpului a lăudat-o pe Margareta că știe toate secretele artei diplomatice. Aventura cea mai remarcabilă a Margaretei a constat în implicarea în eliberarea fratelui ei Francisc I care a fost ținut prizonier în Spania de împăratul Carol al V-lea, Împărat Roman după ce a fost capturat în bătălia de la Pavia, Italia, 1525. În cursul perioadei critice a negocierilor, regina Margareta a mers călare prin pădure iarna, douăsprezece ore pe zi, pentru a fi în formă în timp ce noaptea scria scrisori diplomatice. Împăratul Carol al V-lea și cancelarul său, Mercurin Gattinara, nu voiau să audă de răscumpărare; ei au cerut retrocedarea Burgundiei, asupra căreia teoretic Carol era moștenitorul prin bunica sa. Misiunea Margaretei nu a reușit însă i-a adus regelui Francisc I un confort prețios.
Singurul ei fiu, Jean, s-a născut la Blois la 7 iulie 1530 când Margareta avea 38 de ani, vârstă considerată înaintată după standardele secolului al XVI-lea. Copilul a murit în ziua de Crăciun în același an. Se crede că durerea a motivat-o pe Margareta să scrie lucrarea ei controversată Miroir de l'âme pécheresse, în 1531.
Activitatea literarăModificare
A scris nuvele de moravuri, care au apărut postum (în 1559) sub titlul L'Heptaméron și care urmează tehnica povestirii cu sertare inspirată de Decameronul lui Boccaccio. Nuvelele sunt remarcabile prin realismul personajelor și finețea motivației psihologice.
A scris și versuri (Le miroir de l'âme pécheresse, 1531 - "Oglinda sufletului păcătos"), farse, mistere.
NoteModificare
- ^ Kindred Britain
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c Putnam, Samuel. Marguerite of Navarre. New York: Coward McCann, Inc.: 1935. Print.