Mariana Celac
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Chișinău, Regatul României Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriSergiu Celac Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMihai Botez Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitectă Modificați la Wikidata

Mariana Celac (n. , Chișinău, Regatul României – d. , București, România) a fost o cunoscută arhitectă și opozantă a regimului comunist.

Ea a fost soția reputatului disident Mihai Botez, plecat din țară în vara anului 1987 în Statele Unite ale Americii și sora celui dintâi ministru de externe al României post-decembriste, Sergiu Celac (decembrie 1989-iunie 1990). A fost fiica lui Nicolae Cealik, gagauz, primul prefect comunist instalat de Armata Rosie in Romania, la Craiova, Dolj.

Înainte de 1989, Mariana Celac a militat împotriva regimului Ceaușescu, împotriva gravelor demolări din București, începând cu anul 1984, iar după 1987, împotriva ,,sistematizării rurale’’, proiect prin care se urmărea demolarea a 7-8.000 de sate din cele 13.123 existente.

Până la Revoluție, a ținut constant legătura cu exilul românesc și în special cu Mihnea Berindei (1948-2016), figura-cheie a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului din România, cu sediul la Paris.

Ulterior prietenia sa cu Mihnea Berindei și cu Edith Lhomel, o apropiată a exilului românesc, redactor la publicația La Documentation Française (ambii implicați în mișcarea de protest Opération Villages Roumains), a făcut posibilă participarea sa ca persoană de legătură esențială în obținerea de informații legate de evoluția proiectului de sistematizare a satelor.

După moarte, Mariana Celac a fost incinerată într-o ceremonie care a avut loc la 24 octombrie 2018.

Printr-o decizie a CNSAS din 08.04.2010, Mariana Celac a fost declarată ca necolaboratoare cu Securitatea deși:

“Domnia sa a fost recrutata la data de 01.11.1984, pentru completarea retelei informative pe linia Serviciului F”

iar din dosar nu exista niciun angajament și nicio notă informativă.

Printre proiectele și studiile sale:

  • 2017: Bucureștiul - ghid adnotat de arhitectură  - editie bilingvă română și engleză
  • 2017: Arhitectul B. Ioanide. Viața și opera
  • 2009: 60 de biserici de lemn
  • 2005: Bucuresti, arhitectura si modernitate - editie bilingvă română și engleză
  • 2000: Expoziția "Câmpia Filaretului la 1906", MNIR
  • 1998: Memorialul de la Constanța (Premiul I, alături de plasticianul Ion Nicodim)
  • 1995: Dincolo de zid - ideologie, cultură, arhitectură; conferință internațională (codirector alături de Neil Leach, Univ. din Nottingham)
  • 1992: Neobișnuitul oaspete (scenariu, comentariu, regie film)
  • 1990: Indicatori de evaluare și criterii de clasificare pentru zona centrală a Bucureștiului - Proiect pentru banca informatizată de date a Ministerului Culturii - GDS)
  • din 1990: conferințe, prelegeri, pachete de cursuri la universități din USA, UK, Suedia, Olanda, NEC, UIA, UAR
  • 1977: Formal Structures in the Modelling of Spatial Systems (Modern trends in Cybernetics and Systems, C. Rose Editor, Springer Verlag, New-York, London)
  • 1977: Banca de date urbană. Sisteme computerizate de stocare și prelucrare a datelor pentru planificare și proiectare urbanistică
  • 1973: mențiune concurs Amenajarea complexă a zonei Yufuin, Japonia
  • 1971-1973: Studii Postuniversitare, Departamentul de Civilizație orientală, Universitatea din Osaka și Stagiu de cercetare, Departamentul de Arhitectură, Universitatea din Tokyo TODAI, Japonia
  • 1971: Dezvoltarea pe termen lung a zonelor rezidențiale în orașul București