Marie-Renée Ucciani

pictoriță franceză
Marie-Renée Ucciani
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedată (79 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Région parisienne, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
PărințiPierre Ucciani[*][[Pierre Ucciani (pictor francez)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
sculptoriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
PregătirePaolo Troubetzekoy[*], Eugène Bénet[*][[Eugène Bénet (sculptor francez)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Marie-Renée Ucciani (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Région parisienne, Franța) a fost o pictoriță și sculptoriță franceză. Membră a Société des Artistes Français, ea a expus la Salonul Societății în anii 1930.

Biografie modificare

Marie-Renée Ucciani s-a născut în arondismentul 3 din Paris la 27 martie 1883.[1] Tatăl ei a fost Pierre Ucciani, pictor, bijutier și orfevrier.[2] Mama ei, Hortense (născută Bégard), a fost moștenitoarea și directoarea unei importante afaceri de bijuterie și orfevrărie, „Bégard H. et Cie”.[3]

În mai 1903,[4] s-a căsătorit cu Georges Baudy (1880-1960),[5] care a preluat afacerea, „Bégard H. et Cie” la 8 februarie 1911.[6] Fiica lor cea mică a murit la vârsta de doi ani în urma unei căzături în Grădina Tuileries, ceea ce a destabilizat căsătoria. Ucciani a divorțat și a încercat să uite această tragedie pictând și sculptând.[7][8][9]

Ucciani a fost inițiată în pictură la o vârstă foarte fragedă de către tatăl ei. Din 1906, a pictat la Villers-sur-Mer în compania lui Léon Giran-Max, a verișoarei sale Élisabeth Fuss-Amoré, și a tatălui ei, într-un stil influențat de postimpresionism și fauvism.[8]

Între 1913 și 1914, Ucciani a fost inițiată în sculptură de Paolo Troubetzkoy înainte de plecarea sa în Statele Unite. Din 1928 până în 1939, ca elevă a lui Eugène Bénet, a realizat busturi și basoreliefuri, pentru care Bénet a făcut mulaje în ghips și teracotă. Și-a luat familia, prietenii și câinele „Loute” drept modele. Cuplul Bénet s-a împrietenit cu ea și a rămas acasă la ea, Villa Corsica din Villers-sur-Mer.[8] În 1932, a devenit membră a Société des Artistes Français și a expus în Salonul acesteia din acel an până în 1939.

Din 1940 până în 1944, a locuit în Villers-sur-Mer, în zona evacuată, în ciuda presiunilor din partea familiei și a prietenilor. Din 1945 până în 1963, locuind la Paris într-un atelier de artist la 63, bulevardul Berthier, s-a întors să picteze în fiecare primăvară pe coasta Normandiei.[8]

A murit la 19 februarie 1963 în atelierul său din arondismentul 17 din Paris[10] și a fost înmormântată în capela familiei Bégard din cimitirul Père Lachaise din Paris.[11]

Galerie modificare

Referințe modificare

  1. ^ „Archives de Paris 2e, acte de naissance no 424, année 1883 (avec mentions marginales de mariage et de décès) (page 12/31)”. archives.paris.fr (în franceză). Archives de Paris. Accesat în . 
  2. ^ „Pierre Ucciani, orfèvre et fabricant bijoutier-joaillier, 71 boulevard de Sébastopol, Paris, 1er mai 1879 au 18 octobre 1902”. www.culture.gouv.fr (în franceză). Accesat în . 
  3. ^ „Hortense Bégard, orfèvre et fabricant bijoutier-joaillier, 22 rue Michel-le-Comte, 75 Paris, 11 novembre 1896 au 23 juin 1905”. www.culture.gouv.fr (în franceză). Accesat în . 
  4. ^ „Archives de Paris 3e, acte de mariage no 386, année 1903 (page 4/31)”. archives.paris.fr (în franceză). Accesat în . 
  5. ^ „Georges Baudy, orfèvre et fabricant bijoutier-joaillier, 26 rue Beaubourg, 75 Paris, 8 février 1911 au 15 mars 1921”. www.culture.gouv.fr (în franceză). Accesat în . 
  6. ^ „Bégard H. (& Cie), orfèvre et fabricant bijoutier-joaillier, 22 rue Michel-le-Comte, 75 Paris, 15 juin 1905 au 8 février 1911”. www.culture.gouv.fr (în franceză). Accesat în . 
  7. ^ „Peintres du Pays d'Auge, journées du Patrimoine 2010” (în franceză). Association de Sauvegarde du Patrimoine d'Auberville. Accesat în . 
  8. ^ a b c d „Ucciani à Villers”. Le Pays d'Auge (în franceză). octombrie 2012. Accesat în . 
  9. ^ „Villers et ses peintres, exposition” (în franceză). Les nouvelles du Villare. iulie 2014. Accesat în . 
  10. ^ „Archives de Paris 17e, acte de décès no 329, année 1963 (page 1/31)”. archives.paris.fr (în franceză). Accesat în . 
  11. ^ „Registre journalier d'inhumation de Paris Père-Lachaise (page 25/31)”. archives.paris.fr (în franceză). Accesat în . 

Bibliografie modificare

  • Dutour, Françoise; Egnell, Karin, Villers et ses peintres (1858-1930), (catalogue d'exposition), Imprimerie Moderne de Bayeux, 2014.
  • Egnell, Karin, Ucciani à Villers, Le Pays d'Auge (société savante), octombrie 2012 ISSN 1149-3305
  • Egnell, Karin, Eugène Bénet et le Poilu victorieux, Le Pays d'Auge (société savante), noiembrie–decembrie 2014 ISSN 1149-3305
  • Giansily, Pierre-Claude, Histoire de la peinture en Corse aux XIXe et XXe siècles. Dictionnaire des peintres, iunie 2010 ISBN: 978-2-915922-36-3
  • Nigaglioni, Michel-Édouard, Encyclopédie des Peintres actifs en Corse, Editions Alain Piazzola, 2013 ISBN: 978-2-915410-93-8
  • Catalog illustré du Salon des artistes français, 1933
  • L'art de vivre à Villers au XIXe et XXe siècle, Ouest-France (Pays d'Auge), 18 iunie 2014 ISSN 0999-2138
  • Peintres du Pays d'Auge, Journées du Patrimoine, Le Pays d'Auge et Ouest-France (Pays d'Auge), septembrie 2010 ISSN 0999-2138
  • Villers et ses peintres (évènement), Ouest-Franța (Pays d'Auge), 12 iunie 2014 ISSN 0999-2138