Wikipedia

Marilena Doiciu

Marilena Doiciu
Informații generale
Nume complet Marilena Doiciu
Data nașterii (56 de ani)
Locul nașterii București, România
Naționalitate Română
Înălțime 1,71 m
Greutate 64 kg
Poreclă Mari
Post Extremă stânga
Cluburi de juniori
Ani Club
1981–1984 CSȘ 5 Rapid București
Cluburi de seniori*
Ani Club
1984–1996 Rapid București
1996–1997 Șuiorul Baia Mare
1997–2004 GAS Anagennisi Artas
2004–2005 CSM Cetate Deva
2005–2007 Rapid București
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1986–1995 România 237 (513)
Titluri
Căpitan Căpitan al CS Rapid București
Căpitan al echipei României
Echipe antrenate
2013–2018 ACS Unirea Dobroești
2018– ACS Olympic RFH
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marilena Doiciu Győrffy (n. 3 iulie 1967, București)[1][2] este o fostă jucătoare de handbal din România, fostă componentă a echipei naționale, cu care a participat la trei ediții ale Campionatului Mondial. Doiciu, care a evoluat pe postul de extremă stânga, este antrenor coordonator al echipelor de handbal ale ACS Olympic RFH, un proiect sportiv pentru copii cu vârste între 6 și 11 ani inițiat de Ramona Farcău.[3][4]

Biografie modificare

Marilena Doiciu a debutat la Clubul Sportiv Școlar nr. 5 Rapid București[5], de unde a fost promovată în 1984 la echipa mare a Rapid București,[4] ulterior devenind căpitanul acesteia timp de mulți ani. În 1984 a fost convocată la echipa națională de junioare a României, iar în 1985 la cea de tineret.[6] Din 1986 a fost promovată la echipa de senioare a României, mai întâi la selecționata B.[6]

În 1987 s-a clasat cu echipa națională pe locul al doilea la Campionatul Mondial Grupa B, competiție care asigura calificarea la turneul final.[6] A participat apoi la diverse turnee internaționale, iar în 1989 a câștigat medalia de aur la Jocurile Balcanice rezervate senioarelor.[6] În 1990 a făcut parte din echipa României care s-a clasat pe locul al șaptelea la Campionatul Mondial din Coreea de Sud.[7] În 1991 a obținut din nou medalia de aur la Jocurile Balcanice.[7]

Cea mai mare performanță din cariera de club a handbalistei a venit în 1993, când a câștigat Cupa IHF cu Rapid București, fiind și căpitanul echipei.[8][9] În același an s-a clasat cu echipa României pe locul al patrulea la Campionatul Mondial din Norvegia, iar în 1994 abia pe locul al zecelea la prima ediție a Campionatului European, desfășurată în Germania.[7] În 1995, Doiciu a participat la Campionatul Mondial din Austria și Ungaria, unde echipa României a terminat pe locul al șaptelea.[7]

În sezonul 1996–1997 a jucat pentru Șuiorul Baia Mare[10], apoi a evoluat șapte sezoane în Grecia, la formația GAS Anagennisi Artas, cu care a câștigat de șapte ori cupa și campionatul acelei țări.[4] A revenit în România și a mai jucat pentru CSM Cetate Deva înainte de a-și încheia cariera de handbalistă tot la Rapid București, în 2007.[4][11]

În 2013 a acceptat propunerea de a antrena Unirea Dobroești, o secție de handbal nou înființată a clubului sportiv ACS Unirea din Dobroești.[11][12][13] În august 2014 a suferit un accident de mașină care a împiedicat-o pentru o vreme să mai antreneze echipa.[14]

Din 2018 este antrenor coordonator la Asociația Club Sportiv Olympic RFH.

Palmares modificare

Cu echipe de club
  • Campionatul Greciei:
    •   Câștigătoare: 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004
  • Cupa Greciei:
    •   Câștigătoare: 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004
Cu echipa națională
  • Campionatul Mondial Grupa B:
    •   Locul II: 1987

Note modificare

  1. ^ „Marinela Gyorffy Doiciu”. eurohandball.com. Federația Europeană de Handbal. Accesat în . 
  2. ^ „Interviu cu Mari Doiciu, antrenor coordonator Olympic RFH”. rfhsport.ro. Olympic RFH. . Accesat în . 
  3. ^ „ACS Olympic RFH – Handbal”. rfhsport.ro. ACS Olympic RFH. Accesat în . 
  4. ^ a b c d „Mari Doiciu Gyorffy este noul antrenor coordonator al echipelor de handbal ACS Olympic RFH”. rfhsport.ro. ACS Olympic RFH. Accesat în . 
  5. ^ „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. p. 51 (poz.256). Accesat în . 
  6. ^ a b c d „Ultima medalie (m)-Puține sclipiri (f)1984-1990” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ a b c d „Recul Parțial (m) - Speranțe (f) 1990-1996” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ „Handbal feminin”. Contul Facebook al CS Rapid București. . Accesat în . 
  9. ^ „Palmares de onoare 1936-2014” (PDF). frh.ro. Federația Română de Handbal. p. 29. Accesat în . 
  10. ^ „HCM Baia Mare”. baiamare.ro. Pagina web a primăriei Baia Mare. Accesat în . 
  11. ^ a b „Handbal / Mari Doiciu: "La Dobroești, facem educație și prin sport"”. ilfovsport.ro. Ilfov Sport. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ Marian Burlacu (). „La 47 de ani, Mari Doiciu luptă pe semicerc!”. libertatea.ro. Libertatea. Accesat în . 
  13. ^ Ioan Porfir (). „Ioan Profir:"Handbalul feminin, o etichetă specială, pentru Unirea Dobroești"!”. acsunireadobroesti.ro. Pagina web a ACS Unirea Dobroești. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Mașina antrenoarei Mari Doiciu a fost sfărâmată în parcarea unui centru comercial”. ilfovsport.ro. Ilfov Sport. . Arhivat din original la . Accesat în . 


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marilena_Doiciu&oldid=15328901