Mario Puzo

Mario Puzo
Mario Puzo
Date personale
Născut	15 octombrie 1920 Manhattan, New York
Decedat	2 iulie 1999 (78 de ani) Manor Lane în West Bay Shore
Cauza decesului	cauze naturale[*]​ (infarct miocardic)
Căsătorit cu	Erika Puzo (1921–78)
Copii	Anthony Puzo Joseph Puzo Dorothy Antoinette Puzo Virginia Erika Puzo Eugene Puzo
Naționalitate	American (italiano-american)
Cetățenie	SUA
Ocupație	Romancier, scenarist
Pseudonim	Mario Cleri
Limbi	limba engleză
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1955–99
Subiecte	Mafia
Specie literară	Literatură criminalistică
Opere semnificative	Nașul (1969)
Influențe Honoré de Balzac Simone Weil
Note
Premii	Premiile Sindicatului Scenariștilor Americani Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat
Semnătură
Prezență online
Site web Internet Movie Database

Mario Gianluigi Puzo (n. 15 octombrie 1920 - d. 2 iulie 1999) a fost un autor și scenarist italo-american, câștigător a 2 Premii Oscar, cunoscut în special pentru romanele sale despre mafie, și în special pentru "Nașul" (1969), roman care l-a consacrat și pe care l-a adaptat cinematografic, într-o trilogie foarte apreciată de criticii de film, împreună cu Francis Ford Coppola.

Viața

Puzo s-a născut într-o familie săracă de imigranți italieni ce trăiau în cartierul Hell's Kitchen (Bucătăria Iadului) din New York. Multe cărți au această caracteristică. După absolvirea City College din New York, s-a înrolat în Armata Aeriană a Statelor Unite ale Americii în timpul celui de-al doilea război mondial. Din cauza vederii slabe, nu a luptat efectiv pe front, dar a devenit ofițer de relații cu publicul, staționat în Germania. După război, a scris prima sa carte, "Arena sumbră", care a fost publicată în 1955.

Cea mai faimoasă lucrare a sa, "Nașul", a fost publicată pentru prima dată, în 1969 după ce a auzit câteva anecdote despre organizarea Mafiei, cat timp a cochetat cu jurnalismul. Mai târziu, într-un interviu cu Larry King, a declarat ca principala sa motivație a fost aceea de a face bani. Scrisese deja 2 cărți, ce au fost foarte bine primite de către critici, dar nu a câștigat foarte mult. Ca funcționar public, cu 5 copii, dorea sa scrie ceva care sa anime masele. Fiind bestseller-ul numărul 1 în lista revistei "The New York Times", Mario Puzo, și-a găsit audiența. Cartea a fost adaptata cinematografic mai târziu, în filmul "Nașul" regizat de Francis Ford Coppola. Coppola și Puzo au colaborat și la urmările acestui prim film: "Nașul II" și "Nașul III".

Puzo a scris prima schiță a scenariului pentru filmul "Cutremur" din 1974, la care nu a mai putut continua, din cauza dedicării sale complete pentru "Nașul II". Puzo a fost de asemenea co-autor la filmul lui Richard Donner, "Superman: Filmul" și a scris scenariul original pentru "Superman II".

Puzo nu a apucat sa vadă publicarea penultimei sale cărți, "Omerta", dar manuscrisul a fost terminat înaintea morții sale, ca și manuscrisul cărții "Familia". Într-o recenzie publicată inițial în "San Francisco Chronicle", Jules Siegel, ce a lucrat îndeaproape cu Puzo, nu a crezut că Mario Puzo a terminat "Omerta" și a spus că această carte a fost terminată de altcineva.

Puzo a murit din cauza unei insuficiente respiratorii, la 2 iulie 1999, în casa sa din Bay Shore, Long Island, New York. Familia sa locuiește acum în East Islip, New York.

Scrieri

• "The Dark Arena" (Arena sumbră) - 1955
• "The Fortunate Pilgrim" - 1965
• "The Godfather" (Nasul) - 1969
• "Fools Die" (Moartea Nebunilor) - 1978
• "The Sicilian" (Sicilianul) - 1984
• "The Fourth K" (Al patrulea K) - 1990
• "The Last Don" (Ultimul Don) - 1996
• "Omerta" - 2000
• "The Family" (Familia) - 2001

Filme

• The Godfather (Nasul) - 1972
• The Godfather Part II (Nasul partea a II-a) - 1974
• Earthquake - 1974
• Superman: The Movie - 1978
• Superman II - 1980
• The Godfather Part III (Nasul partea a III-a) - 1990
• Christopher Columbus: The Discovery (Cristopher Columbus: Descoperirea) - 1992
• The Last Don - 1997
• The last Don II - 1998