Martin McDonagh

regizor și dramaturg britanico-irlandez
Martin McDonagh
Date personale
Născut (54 de ani)[1][2][3][5] Modificați la Wikidata
Londra, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Frați și suroriJohn Michael McDonagh[*][[John Michael McDonagh (British film director and screenwriter)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Irlanda
 Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de teatru
dramaturg
scenarist
regizor de film
scriitor
regizor[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materSacred Heart Catholic School[*][[Sacred Heart Catholic School (school in Southwark, UK)|​]]
Salesian College[*][[Salesian College (Roman Catholic school in Battersea, London)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj ()
Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu ()[4]
Europe Theatre Prize[*][[Europe Theatre Prize (european Commission award)|​]] ()
Plimpton Prize[*][[Plimpton Prize (award for fiction)|​]]  Modificați la Wikidata

Martin Faranan McDonagh (n. , Londra, Anglia, Regatul Unit) este un dramaturg, regizor de film și scenarist anglo-irlandez. S-a născut și a crescut la Londra într-o familie de imigranți irlandezi.[7] Este considerat una dintre figurile de frunte ale teatrului irlandez contemporan.[8] Este cunoscut pentru umorul negru absurd din creațiile sale. A câștigat în carieră un premiu Oscar, patru premii BAFTA, trei premii Olivier și a avut cinci nominalizări la premiile Tony.

A regizat filmele In Bruges, Seven Psychopaths, Trei panouri publicitare lângă Ebbing, Missouri și Spiritele din Inisherin.

Cariera modificare

Martin este autorul a două trilogii dramatice, dar și autor de piese radiofonice. Piesele sale de teatru au fost jucate la Londra și pe Broadway, printre altele, și au primit diverse premii.

În 2004, McDonagh și-a făcut debutul în regie cu scurtmetrajul Six Shooter, cu Brendan Gleeson în rol principal. Pentru aceasta a primit Oscarul în 2006 la categoria Cel mai bun scurtmetraj. Doi ani mai târziu a regizat primul său lungmetraj, intitulat În Bruges. I-a distribuit din nou pe Gleeson și Colin Farrell în rolurile principale. McDonagh a scris și scenariul filmului, primind astfel premiul BAFTA pentru cel mai bun scenariu original precum și o nominalizare la Oscar.

A urmat, în 2012, Șapte psihopați și un câine, o comedie de acțiune cu Colin Farrell, Christopher Walken și Abbie Cornish, printre alții. McDonagh a fost, de asemenea, responsabil pentru scenariu.

Filmul său din 2017 Trei panouri publicitare lângă Ebbing, Missouri, cu Frances McDormand în rolul mamei unei fete ucise, a fost nominalizat la șapte premii Oscar, câștigând la două categorii.

În 2022, a primit o invitație de a concura la cea de-a 79-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția cu al patrulea său lungmetraj, Spiritele din Inisherin, cu Colin Farrell și Brendan Gleeson în rolurile principale. Lucrarea se bazează pe o piesă nepublicată din Trilogia Insulelor Aran a lui McDonagh. La Veneția, McDonagh a câștigat premiul pentru scenariu, în timp ce Colin Farrell a primit premiul pentru actor. Filmul a primit numeroase alte premii, inclusiv trei premii Globul de Aur.

Viața personală modificare

Fratele său mai mare este regizorul John Michael McDonagh.

Începând din 2018, McDonagh este într-o relație cu actrița Phoebe Waller-Bridge.[9] Este vegetarian.[10]

McDonagh locuiește în Estul Londrei.[10]

Note modificare

  1. ^ a b „Martin McDonagh”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b Martin McDonagh, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b Martin McDonagh, Internet Broadway Database, accesat în  
  4. ^ https://www.vanityfair.fr/ecrans/article/golden-globes-2023-palmares-complet  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b Martin McDonagh, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ „Seven Steps to Martin McDonagh” (în engleză). The Irish Times. . 
  8. ^ „Is He Mellower? Ask the Guy Missing a Hand” (în engleză). The New York Times. . 
  9. ^ Hess, Amanda (). „Phoebe Waller-Bridge Will Make You Laugh So Hard It Hurts”. The New York Times. 
  10. ^ a b Sawyer, Miranda (). „Martin McDonagh: 'No one really tries to make sad films any more'. The Guardian. 

Legături externe modificare

  Materiale media legate de Martin McDonagh la Wikimedia Commons