Matilda Cugler-Poni

Date personale
Matilda Cugler-Poni

Născută	2 aprilie 1851 Iași, Moldova
Decedată	9 octombrie 1931 (80 de ani) Iași, România
Părinți	Karl von Kugler Matilda Hefner
Frați și surori	Anton Cugler (1850-1929) Grigore Cugler (1872-?) Cazimir Cugler Norbert Cugler (?-1922)^[1]
Căsătorită cu	Vasile Burlă Petru Poni
Copii	Margareta Poni
Cetățenie	România
Ocupație	poet
Limbi vorbite	limba română
Activitatea literară
Activă ca scriitoare	1867 - 1926
Subiecte	motivul iubirii și al dragostei neîmplinite
Specie literară	poezie
Operă de debut	1867 - în Convorbiri literare 1884 - povestirea „Cînd vrea omul” în revista Tribuna
Opere semnificative	romanța „Lăsați-mă să cânt”
Modifică date / text

Matilda Cugler-Poni (n. 2 aprilie 1851, Iași, Moldova – d. 9 octombrie 1931, Iași, România) a fost o poetă română.^[2]

Biografie

Este fiica arhitectului austriac Karl von Kugler, stabilit la Iași și devenit cetățean român cu numele Carol Cugler, și a Matildei (născută Hefner). Tatăl său, provenit dintr-o familie înnobilată la 1744, de împărăteasa Maria Terezia a Austriei, a venit la Iași, unde a devenit, în 1844, arhitect șef al Iașilor.^[3] În 1888, Ilie Kogălniceanu, tatăl lui Mihail Kogălniceanu, l-a angajat spre a-i renova casa, a o preface și aduce în forma în care se păstrează și astazi, devenită casă memorială.^[4]

Matilda a avut un frate, Grigore Cugler, medic, al cărui fiu a fost Grigore Cugler, muzician, grafician, diplomat și scriitor român.^[1]

A primit în familie o educație deosebit de aleasă, împlinită prin lecturi sistematice din literaturile germană, franceză, italiană și română.^[5]

În 1872 s-a căsătorit cu filologul Vasile Burlă, dar s-au despărțit curând, iar patru ani mai târziu, în 1876, s-a recăsătorit cu chimistul Petru Poni. Din această căsătorie a rezultat o fiică, Margareta Poni (1889-1973), care a devenit profesor universitar la Iași și a îmbrățișat domeniul chimiei anorganice.^[6]

Matilda Cugler-Poni (ca. 1870)

Cariera artistică

A început să scrie versuri de timpuriu, debutând în 1867, la 16 ani în paginile revistei Convorbiri literare cu poezia Unei tinere fete. A colaborat la această publicație în mod permanent până în anul 1893.^[7] De la anul debutului (1867) și până în 1926 (anul apariției ultimei poezii), Matilda Cugler-Poni a colaborat la peste 35 de reviste românești și străine precum Familia, Columna lui Traian, Literatorul, Albina, Tribuna și Viața Românească.

Debutul în proză și l-a făcut cu povestirea Cînd vrea omul, apărută în 1884 în revista Tribuna din Sibiu. Povestirile sale sunt scurte schițe „din viața mea”, cu accente moraliste și moralizatoare.^[6]A scris și o piesă de teatru : Un tutor (1881).^[8]

Matilda Cugler-Poni a fost una din puținele femei care au făcut carieră literară prin intermediul Convorbirilor literare,^[9] publicând versuri lirice, în care motivul iubirii, al dragostei neîmplinite, este dominant.^[5] Criticul George Călinescu aprecia că versurile sale sunt scrise, ...în maniera album de domnișoare cu educație de pension, adresându-se unor cititoare sever supravegheate de guvernante.^[10] Iar Titu Maiorescu afirma și el:^[11]

„Ceea ce atrage pe cetitorii acestor poesii lirice, este eleganța limbagiului și sinceritatea simțirei. Un merit deosebit este precisia, cu care sunt compuse și care te feresce de lungile repetiții ale aceleia'și idei, ce de altmintrelea se găsesce în atâtea poesii a literaturei nostre. Nu se pote tăgădui, că din poesiile D-rei Cugler apare tot odată o înrîurire predomnitore a lui Heine și Lenau ; ei ! Dar’ în fine asta e nimic: avem cel puțin a face cu înrîurirea lui Heine și Lenau !”
—Titu Maiorescu

Ele aparțin acum istoriei literare, fără a rămâne în memoria contemporanilor.

Ciprian Porumbescu a folosit versurile romanței „Lăsați-mă să cânt”, de Matilda Cugler-Poni, pe care le-a inclus în opereta Crai nou, unde a devenit cântecul Anicăi: În aste haine.^[12]

Și alți compozitori au pus pe muzică versurile sale; între aceștia, Theodor Fuchs ^[13] și Guilelm Șorban.

Volume

Poesii (1867)
Un tutor (1881, ediția a 2-a în 1914)
Fata stolerului (1884, ediția a 2-a în 1886)^[14]
Sfântul Nicolae (1885)
Poezii (1885)
Povestiri adevărate
Poezii (1927)
Scrieri alese, Editura Junimea, Iași (1971)

Note

^ ^a ^b Cristian Livescu, „Simbolul exulului deplin”, Antiteze, nr.1, 2011, p. 47-48.
^ Țarălungă, Ecaterina (2011). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 234.
^ „Apunake”. Arhivat din original la 7 august 2011. Accesat în 15 aprilie 2012.
^ Chioșcul poeziei^{[nefuncțională]}
^ ^a ^b Biografie Matilda Cugler-Poni
^ ^a ^b Sensibila poetă Matilda Cugler-Poni^{[nefuncțională]}
^ Sasu, Aurel (2006). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. p. 433.
^ Ștefan, I. M.; Firoiu, V. (1975). Sub semnul Minervei. Politică. p. 86.
^ Golopenția, Sanda (1991). „Matilda Cugler-Poni”. În Wilson, Katharina M. An Encyclopedia of continental women writers. 1: A-K. New York and London: Garland Publishing Inc. pp. 283–284.
^ Scriitorul zilei: Matilda Cugler-Poni, n. 1851- d. 1931
^ Pop, Vasile Gr. (1876). Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până asta-zi în ordine cronologică (urmare) (PDF). 2. Bucuresci: Tipografia Națională C. N. Rădulescu. p. 120.
^ Cornelia Angelescu: Antologia liedului românesc secolul XIX - Editura Fundației România de Mâine, 2006 ISBN (10)973-725-630-1 (13)978-973-725-630-0
^ Cosma, Viorel (2000). Muzicieni din România. Lexicon, vol. 3. Editura Muzicală București. p. 100-101.
^ Marcu, George (2017). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 165.

Bibliografie

Angelescu, Cornelia (2006), Antologia liedului românesc secolul XIX, București: Editura Fundației România de Mâine, ISBN 973-725-630-1
Cosma, Viorel (2000), Muzicieni din România. Lexicon, 3, București: Editura Muzicală
Țarălungă, Ecaterina (2011), Enciclopedia identității românești. Personalități, București: Litera Internațional, ISBN 978-606-600-246-2

Legături externe

La Wikisursă există există texte originale legate de acest articol:

Matilda Cugler-Poni

Materiale media legate de Matilda Cugler-Poni la Wikimedia Commons
Poezii scrise de Matilda Cugler Poni - colecții digitalizate BCU Iași

[Livescu-1] Cristian Livescu, „Simbolul exulului deplin”, Antiteze, nr.1, 2011, p. 47-48.

[2] Țarălungă, Ecaterina (2011). Enciclopedia identității românești. Personalități. Litera. p. 234.

[3] „Apunake”. Arhivat din original la 7 august 2011. Accesat în 15 aprilie 2012.

[4] Chioșcul poeziei^{[nefuncțională]}

[agonia-5] Biografie Matilda Cugler-Poni

[evenimentul-6] Sensibila poetă Matilda Cugler-Poni^{[nefuncțională]}

[7] Sasu, Aurel (2006). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. p. 433.

[8] Ștefan, I. M.; Firoiu, V. (1975). Sub semnul Minervei. Politică. p. 86.

[9] Golopenția, Sanda (1991). „Matilda Cugler-Poni”. În Wilson, Katharina M. An Encyclopedia of continental women writers. 1: A-K. New York and London: Garland Publishing Inc. pp. 283–284.

[10] Scriitorul zilei: Matilda Cugler-Poni, n. 1851- d. 1931

[11] Pop, Vasile Gr. (1876). Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până asta-zi în ordine cronologică (urmare) (PDF). 2. Bucuresci: Tipografia Națională C. N. Rădulescu. p. 120.

[12] Cornelia Angelescu: Antologia liedului românesc secolul XIX - Editura Fundației România de Mâine, 2006 ISBN (10)973-725-630-1 (13)978-973-725-630-0

[13] Cosma, Viorel (2000). Muzicieni din România. Lexicon, vol. 3. Editura Muzicală București. p. 100-101.

[14] Marcu, George (2017). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 165.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]