Medalia lui Belloto Cumano

Medalia lui Belloto Cumano a fost realizată din bronz de către artistul italian Pisanello, în anul 1447 și are diametrul de 6 cm.

Istoric modificare

După ce a creat celebra medalie a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane, Pisanello a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii.

Din 1446, Pisanello a trăit la Mantova, unde a devenit pictor al curții și a creat unele medalii pentru familia Gonzaga și pentru cei mai înalți demnitari ai curții. Belotto aparținea nobilei familii a conților Cumano.

Descriere modificare

Lucrarea a fost creată cu intenția clară de celebrare, în mod cinstit fără retorică gratuită, fiind capabilă să sublinieze autoritatea persoanei reprezentate, cu o utilizare restrânsă a elementelor decorative.

Pe aversul medaliei, artistul a gravat efigia lui Belloto Cumano, din profil, spre stânga, într-o îmbrăcăminte nobiliară, purtând o beretă arătoasă. Părul formează o calotă, căzând, în bucle, pe spate. Nu poartă perciuni, după moda timpului, cum îi vedem și pe Lionello d’Este[1] sau pe Malatesta Pandolfo. De-a lungul marginii medaliei, se citește numele persoanei a cărei efigie este gravată: BELLOTVS CVMANVS.

Pe reversul medaliei, se vede figura heraldică a unei hermeline / hermine din profil, spre stânga, pe un teren cu arbori uscați. Hermelina este un simbol al purității și incoruptibilității sufletului, existând credința că preferă să fie ucisă decât să-i fie murdărită blana. Deasupra herminei, se citește milesimul MCCCCXLVII (adică 1447); de-a lungul marginii medaliei, în sens orar, este gravată semnătura artistului, în limba latină, PISANI PICTORIS OPVS (în limba română, „Operă a pictorului Pisan[ell]o”).

Galerie de imagini modificare

Note modificare

  1. ^ a b Leonello d'Este, sau încă, Lionello (n. 1407 – d. 1450), a fost marchiz de Ferrara, începând din 1441.

Bibliografie modificare

  • AA.VV., L'opera completa di Pisanello, Rizzoli, Milano 1966

Vezi și modificare