Megalomania (din greacă μεγάλως mare, μανία nebunie), denumită și delir de grandoare, este o afecțiune psihiatrică în care pacienții prezintă iluzii de grandoare, crezând că posedă puteri și privilegii ieșite din comun. În unele cazuri, ei se pot crede de origine regală sau chiar divină.[1] Megalomanii nu numai că au sentimentul patologic al grandorii propriei personalități, atunci când se consideră a fi artiști sau savanți de renume mondial, eroi sau conducători celebri, dar se si comportă ca atare.[2]

Un desen animat care ilustrează fenomenul paranoiei.

Megalomania are ca origine suficiența, manifestată de un subiect dotat, dar orgolios, din expansiunea delirantă a eului cu ideile de omnipotență, de omnisciență înnăscută, convingerea excesivă privind propria superioritate.[3]

Megalomania se întâlnește în schizofrenie, psihoza maniaco-depresivă și mai rar, o formă tardivă de sifilis denumită paralizia generală progresivă, care evoluează spre demență.[1]

Vezi și

modificare
  1. ^ a b Corpul de la A la Z- megalomanie, corpul-uman.com
  2. ^ Megalomania Arhivat în , la Wayback Machine., psychologies.ro
  3. ^ Dicționar Medical: Megalomanie, sfatulmedicului.ro

Lecturi tematice

modificare
  • Pedro Arturo Aguirre, Istoria megalomaniei, 392 pagini, Editura Nemira, 2016, ISBN: 978-606-758-769-2

Legături externe

modificare
 
Wikţionar
Caută „megalomanie” în Wikționar, dicționarul liber.